Compendiu de anatomie și fiziologie patologică tefelistă. Mic ghid de seducție electorală

Ovidiu Tânjală

Sondajele recente arată intenția de vot pentru AUR la puțin sub 40%. Pentru a guverna AUR are nevoie de 50% dintre voturi, astfel redistribuirea și defecțiunile parlamentarilor controlați de servicii se pot neutraliza reciproc.

Pentru a atinge 50% AUR va trebui să capteze o parte a votului tefelist, acest document sugerează calea de urmat în acest sens.

Acest document nu dorește să vă ofere garanția că, urmând recomandările de mai jos, tefeleul suprem – dr. Nicușor Dan – va deveni votant AUR, dorește doar să vă atragă atenția asupra potențialului de atragere către AUR a unui procent însemnat al votului tefelist. Nu mă îndoiesc că mulți dintre noi consideră tefeleii ca pe un soi de creaturi degenerate, eventual cu vagi trăsături umane. Din păcate această imagine despre tinerii care trăiesc în marile orașe corespunde cu realitatea de fapt. Totuși, acești oameni sunt copiii sau nepoții noștri, sunt copiii vecinilor sau ai diverșilor cunoscuți alături de care au crescut copiii noștri. Oricât de degenerați și de îndepărtați de condiția umană ar fi ajuns tefeleii, este o obligație creștină și una politică aceea de a-i ajuta, mai ales pentru că noi, cei mai în vârstă, am contribuit cu naivitatea, superficialitatea, snobismul și lipsa de credință la mediul intelectual, politic, economic, sau chiar arhitectural în care evoluează acești tineri.

Nu trebuie să fim Roger Scruton pentru a înțelege că nu putem crește oameni întregi între paralelipipede din oțel, beton și sticlă, printre grupuri statuare reprezentând degenerați cu degete lungi, subțiri și descărnate (vezi statuia lui Maniu de lângă fostul Palat Regal sau statuia din Herăstrău a lui Charles de Gaulle etc etc). Degenerarea, obscenul și perversitatea maladivă fac teatrele inaccesibile părinților care doresc să-și educe copiii, la festivalele de muzică clasică sopranele gem orgasmic pe scenă, banul public este sistematic folosit pentru a-i perverti pe cei tineri, firescul a ajuns să fie evacuat din templele artei și ale culturii.

Nu trebuie să fim Allan Bloom pentru a înțelege că festivaluri de muzică degenerată nu produc oameni care vor citi vreodată Republica lui Platon. Ecartul dintre pseudorealitatea manualelor degenerate importate din occidentul european și realitatea obiectivă îi va împinge către boală psihică și substanțe psihedelice pe cei mai buni dintre copiii noștri. O educație care-i împinge pe copiii noștri către introspecție maladivă și nu către deschiderea orizontului, către descoperirea lumii și a culturii occidentale nu va produce decât clienți unor mizerabili bolnavi de ideologie precum dr. Daniel David.

Nu este firesc să le cerem tefeleilor să fie oameni întregi atunci când degenerarea și urâtul inundă orașele noastre.

Falsificarea ratei dobânzii, a prețului banilor, ambele au făcut posibile evoluții precum cele de mai sus. Oricât de straniu ar părea conservatorilor AUR nefamiliarizați cu școala austriacă de economie, autori precum Thomas Mann / Cantor, Hülsmann au explicat modul în care inflația erodează civilizația până la colapsul civilizațional pe care-l constatăm în aceste zile. Înainte de a-i critica pe tefeleii noștri cei de toate zilele ar trebui să înțelegem ceea ce dr. Cantor sau dr. Hülsmann încearcă să ne transmită.

Dpdv sociologic tefeleul este angajatul tipic al marilor corporații precum și fauna pseudoartistică care menține în funcțiune mașinăria de propagandă a așa zisei culturi corporatiste. Pentru a înțelege tefeleii trebuie mai întâi să înțelegem corporațiile și rolul acestora în ecosistemul economiei moderne.

Corporația

Este extrem de important să înțelegem că piața liberă, capitalismul sunt medii antreprenoriale (von Mises). Tocmai faptul că există proprietate privată, anume un antreprenor, un întreprinzător, care-și riscă banii face posibil calculul economic anume stabilirea prețului bunurilor de capital (mijloace de producție în jargonul marxist uzitat în România). Lipsa posibilității de a face calcul economic a dus la colapsul sistemelor socialiste, acestea au fost ineficiente pentru că nu au putut face calcul economic dată fiind lipsa întreprinzătorului. Socialismul a putut produce elite tehnocrate, elite selectate meritocratic sau elite administrative dar nu a putut produce întreprinzători și tocmai de aceea nu a fost posibil calculul economic. Imposibilitatea calculului economic în socialism a condus către lipsa de eficiență, sărăcia și penuria pe care le asociem cu societățile socialiste de oricând și oriunde. Încercarea liderilor comuniști de a forța creșterea economică a dus către crimă căci teroarea a înlocuit cu necesitate raționalitatea rece impusă de piața liberă.

Rothbard a arătat că monopolul este imposibil întrucât potențialul monopolist nu poate stabili prețuri pentru bunurile de capital și ca urmare apar insule de haos calculațional care vor duce către faliment orice tentativă de dezvoltare monopolistă în interiorul unei economii altminteri libere de intervenția guvernamentală.

În absența unui antreprenor, insule de haos calculațional sunt și diversele municipalități, regii autonome etc. Mai mult, capitalul difuz care apare în diverse piețe financiare sub forma unor fonduri suverane etc, existența marilor firme de investiții precum BlackRock, Vanguard sau State Street etc, toate cele menționate anterior au făcut ca antreprenorul să fie înlocuit de administrator (manager în nouvorbă) în cazul majorității marilor corporații occidentale. Orice automobil, laptop etc am dori să ne cumpărăm, banii pe care-i vom plăti vor ajunge la diverse fonduri suverane dar mai ales la BlackRock, Vanguard sau State Street. Devine astfel evident că mediul corporatist este unul monopolist și prin urmare administrativ. Cum am văzut mai sus, teoria economică ne spune că un astfel de mediu trebuie să fie cu necesitate și unul caracterizat de haos calculațional, în cele din urmă marile corporații occidentale sunt inerent ineficiente. Pentru a-și masca ineficiența corporațiile s-au conectat la resursele aparent nelimitate puse la dispoziție de statul modern, social și democrat. Așa numita ușă rotativă a făcut posibil ca administratorii corporatiști și administratorii statului să fie interschimbabili, astfel a apărut un mediu administrativ și cultural omogen.

Profesorul de socialism științific din universitate avea dreptate atunci când spunea că

„Capitalismul monopolist, sau imperialismul, este cea mai înaltă și ultima etapă a capitalismului, având înlocuirea liberei concurențe cu dominația monopolurilor ca trăsătură distinctivă fundamentală.”

Să recapitulăm pe scurt cele de mai sus. Capitalismul este un mediu antreprenorial caracterizat de existența unui întreprinzător care introduce raționalitate economică în sistem. Mediile administrative (în nouvorbă manageriale), meritocratice etc din care întreprinzătorul (antreprenorul) este absent sunt insule de haos calculațional, sunt inerent ineficiente, sunt destinate falimentului, sunt inerent etatiste.

Corporația modernă nu este decât un apendice al statului modern social și democrat, limita dintre stat și corporație este fluidă, difuză administrativ, existând un continuum cultural între corporație și stat.

Tefeleul

Suntem acum în măsură să dăm o definiție clară și concisă unui concept până acum vag. Pentru scopul acestui text definim tefeleii ca fiind fauna cu aparență umană care populează corporațiile dar și instituțiile statului modern social și democrat precum și pleiada de mici companii pseudoprivate de la periferia sistemului corporatist aflate într-o relație de dependență față de acesta (companii de HR, PR, publicitate, dar și catering etc). Tefeleii nu sunt extrem de diferiți de părinții sau de bunicii noștri, anume de cei care lucrau înainte de 89 într-o economie socialistă, într-o economie deconectată de raționalitatea pieței libere. Spaimele bunicilor și ale părinților noștri la începutul anilor 90 sunt și spaimele tefeleilor, întreprinzătorul este pentru aceștia oroarea supremă, întreprinzătorul îi sperie și delegitimează. Desigur, cum lesne se poate observa, bunicilor sau părinților noștri le lipsea doza de nihilism și degenerare atât de specifică creaturii post-moderne numită tefeleu dar această lipsă era datorată doar faptului că bunicii noștri erau încă conectați la cultura românească și occidentală clasică în vreme ce tefeleul este ombilical legat de Freud, de madam Kollontai, de Georg Lukács, de degenerații din Frankfurt.

Iar acum, pentru că știm mai bine cine sunt tefeleii putem purcede la detefelizarea acestora. Sunt speriați de capitalism după cum erau speriați și părinții noștri: în sinea lor știu că sunt teribil de ineficienți, au toate păcatele părinților noștri și chiar mai multe decât aceștia. Căci dacă dl. Ceaușescu a fost un criminal brutal care dorea să depășească capitalismul construind societatea socialistă multilateral dezvoltată, elitele bruxeleze nu doresc competiție ci globalizare* tocmai pentru că știu că dacă vor permite o insulă de raționalitate economică ruina Europei va deveni evidentă prin comparație. Dacă dl. Ceaușescu a creat un sistem școlar extrem de elitist care selecta fără cruțare, fără milă, excelența matematică/competența științifică acum sistemul școlar a degenerat, produce pufoși temători, incapabili să înțeleagă măcar natura unei discipline precum matematica. Înainte de 89 teoremele matematice se demonstrau, pentru a ajunge în elita administrativă excelența matematică era o condiție sine qua non garantată de parcurgerea multor culegeri de probleme și de exerciții matematice. Acum școala e altfel, teoremele se postulează, culegerile de probleme sunt un concept necunoscut absolvenților de liceu. Tefeleul suprem – dr. Dan – este un produs de graniță, a absolvit liceul într-un sistem caracterizat de competiție brutală și prin urmare de excelență în vreme ce studiile universitare și doctorale le-a absolvit într-un mediu occidental egalitarist având colegi needucați și needucabili. Cu alte cuvinte procesul de hibernare atât de ușor observabil la dr. Dan în timpul mandatelor de primar este extrem de probabil să fi început în timpul studiilor universitare și doctorale, asta mai ales după o perioadă epuizantă cum trebuie să fi fost cea a studiilor liceale.

Dacă părinții noștri dispuneau de o educație solidă de care erau conștienți dat fiind efortul indiscutabil depus în timpul studiilor liceale și universitare, tefeleii zilelor noastre sunt doar mândri posesori de diplome calpe. Posesia unei diplome îi face agresivi și nesiguri căci își intuiesc propria vacuitate.

Ura tefelistă pentru clasele needucate – atât de ușor instrumentalizată electoral – este de fapt expresia nesiguranței posesorilor de diplomă pe care doar cartonul de calitate precară din care aceasta este manufacturată îi desparte de hoardele needucate care votează AUR. După cum știm însă prea bine, von Hayek ne spune că o mare parte a cunoașterii nu este formalizată, aceasta nu este disponibilă posesorilor de diplome, fie ele și diplome obținute după ani serioși de studiu intens. Cunoașterea este pur și simplu distribuită în societate, aceasta nu poate fi centralizată, nu poate fi apanajul fie al Comitetului de Stat al Planificării fie al clasei tefeliste a posesorilor de diplomă. Disprețul pentru cei știrbi și deplorabili care votează AUR devine astfel imposibil de justificat euristic, ecartul intelectual se transformă rapid în snobism și rasism de clasă.

Care este atunci rețeta de a-i aduce pe tefeliști alături de știrbi și deplorabili în rândul votanților AUR? În timpul ultimei campanii electorale s-a vorbit mereu de crearea unei emoții care ar fi trebuit să-i mâne pe tefelei spre urne. Emoția a fost creată, este firește vorba despre ură și despre disprețul pentru aproapele nostru, pentru cel pe care-l percepem mai needucat decât suntem noi înșine.

Acest document nu dorește să propună AUR crearea de emoție, competiția pentru umorile tefeliste nu poate fi decât una păguboasă pentru o persoană având un minim respect pentru Creație/propria persoană.

A-i aduce pe tefeliști în zona votanților AUR înseamnă de fapt efortul de a ieși din propria noastră ură, din propriul nostru dispreț pentru o specie degerată, derivată dintr-o umanitate căzută către care privim cu o scârbă prea adesea cu totul justificată. Înseamnă a-i trata ca pe ființe capabile să facă raționamente, înseamnă a-i trata cu minima bunăvoință pe care o merită semenii noștri căzuți victimă unui sistem educațional ideologizat, tefeliștii sunt, alături de noi, victime ale post-modernității.

Societatea românească funcționează cu un deficit imens de 9-10% din PIB ceea ce înseamnă de fapt că o treime din cheltuielile guvernului nu sunt acoperite de încasări. În PIB sunt incluse și activități precum UNTOLD sau overhead-ul birocratic. Acesta este motivul pentru care oamenii eficienți, oamenii implicați în activități cu adevărat productive sunt minoritari, AUR nu poate câștiga doar apelând la ajutorul acestora, pentru a câștiga alegerile AUR are nevoie să convingă și un procent însemnat de tefelei.

Pe de altă parte tefeleii sunt concentrați geografic în marile aglomerări urbane, faptul că marile orașe votează cu toate în zona tefelistă nu este o întâmplare. Orașe precum București, Varșovia, Istambul sau Budapesta, Cluj, Iași sau Timișoara dar și Los Angeles sau New York sunt aglomerări cantillonare a căror aparentă bunăstare este în mare parte datorată emisiunii fracționare și efectului Cantillon. Deși falimentare, înglodate într-o complexitate degenerată, trase la fund de overhead-ul administrativ/birocratic (adică de cheltuielile inerente generate de administrarea complexității) într-o societate democratică astfel de aglomerări urbane sunt puternice dpdv politic iar ca urmare pot manipula în folos propriu atât emisiunea fracționară de monetară cât și efectul Cantillon. Emisiunea fracționară și efectul Cantillon sunt sursa bogăției, nu există vreun alt motiv pentru bunăstarea artificială pe care o vedem în marile aglomerări urbane. Concentrarea geografică face ca tefeleii să fie o țintă ușoară a propagandei, AUR ar trebui să știe să profite de asta.

Deși au un sex oarecum incert, tefeleii vin preponderent în două variante: masculii efeminați dar și varianta pură și dură a femelei masculinizate. Pseudo masculii pot fi împărțiți la rândul lor în două subspecii, anume cea a slăbănogului aproape de cașexie și cea a pufosului cu ginecomastie, anume acela care produce suficient estrogen pentru a contrabalansa producția de testosteron. Pentru scopul acestui text tefelistul pseudofemel este extrem de important căci este caracterizat de fanatism ideologic sexo-marxist, concentrația departamentelor ideologice ale corporațiilor (HR, PR etc) în acest tip cvasiuman este extrem de înaltă. În ultimele multe decenii nu au existat alegeri în lumea occidentală în care votul femel să fi mers spre dreapta, tocmai de aceea acest document va zăbovi asupra acestui subtip de tefeleu. Incapabilă de reproducție, pseudo-femela tefelistă poate fi observată urmărind traseul pakistanezilor pe trotinete căci aceasta se furajează din interiorul cutiilor galbene pe care aceștia le cară în spate. De asemenea, poate fi observată agonizând, cu ceasul biologic gonind-o din spate, în timp de aleargă în jurul Herăstrăului, dacă am putea ignora sociologia fenomenului priveliștea ar fi pe alocuri aproape apetisantă. Cete de nepalezi și de pakistanezi o observă deocamdată de la distanță, concentrația acestora este deocamdată insuficientă pentru a fi martorii unor fenomene precum cele care au devenit firescul de zi de zi în țări precum Marea Britanie sau Suedia. Vedem mai sus că comportamentul sinucigaș nu este dat doar de incapacitatea reproductivă ci și de deciziile corecte politic pe care le ia în politică dar și în interiorul corporațiilor pe care le populează majoritar. Am insistat asupra chestiunilor de mai sus pentru că tefeleul pseudofemel poate fi influențat politic prin sublinierea faptului că-și va pierde aparenta autonomie o dată cu creșterea concentrației de pakistanezi la nivelul populației generale. Campania electorală a domnului Trump în SUA a fost concentrată asupra acestei chestiuni, AUR nu trebuie decât să reia temele extrăgând exemple care să o susțină din viața de zi de zi a suedezilor, a britanicilor și a francezilor. Picanterii cu mașini care parchează peste mulțimi adunate cu ocazia târgurilor de Crăciun, chestiunea mușamalizării scandaloase a mii de cazuri în care fete albe sunt preluate în sclavie sexuală de bande de pakistanezi în Marea Britanie tocmai pentru că sunt albe și nu sunt musulmane trebuie să ajungă să fie cunoscute de fiecare tefelist pseudofemel, fie că acesta aleargă sau nu în jurul Herăstrăului. Nu trebuie să existe discurs sau prezență media a vreunui reprezentant AUR care să sfârșească fără a menționa această stare de fapt. Mereu și mereu cu alte exemple, toate corecte factual, toate atent selectate și de necontestat de Poliția Gândirii. Tefeleul pseudomascul nu contează în ecuația de mai sus, cu gleznuțele goale și pantalonii mulați pe pulpe nu va putea să-i sperie pe invadatori mai ales că în școală a învățat că violența nu este niciodată o soluție.

Votul tefelist se câștigă apelând la rațiunea tefeleului. Mai sus am făcut un portret deloc măgulitor al tefeleilor, am creat hiperbole, am exagerat, am folosit tușe poate prea groase pentru a menține atenția cititorului acestui text. Dar disecția tefeleului de mai sus este exactă, am descris corect anatomia și fiziologia patologică a acestuia. Și tocmai de aceea nu putem să-i cerem votul apelând la simțul moral sau estetic tefelist ci doar făcând apel la capacitatea de procesare a acestuia, la rațiunea acestuia. Și chiar și apelul la rațiunea tefelistă este limitat de neputința tefeleului de a observa fie și realitatea fizică elementară căci tefeleul percepe o pseudo-realitate grație lentilelor ideologice sexo-marxiste cu care a fost dotat încă din școală. Acesta este motivul pentru care orice tefeleu care se respectă are nevoie de revizie periodică, realitatea fizică tinde să-i tocească convingerile ideologice motiv pentru care o revizie periodică în fața unui psiholog sau a unui psihiatru devine atât de necesară. Faciesul deformat de venlafaxină pe care-l putem atât de frecvent observa în lumea tefelistă nu este un accident ci o protecție necesară împotriva invaziei realității, venlafaxina și crema de protecție solară SPF 50 sunt cele mai redutabile arme din arsenalul tefelist. Tefelistul poate fi deturnat doar apelând la capacitatea pură de procesare a acestuia. Desprinsă de realitatea istorică sau de cea fizică, o capacitate de procesare aproape la fel de pură precum cea a procesorului pe care orice tefelist care se respectă îl poartă cu sine ca parte a propriei ființe trebuie accesată corespunzător. Și tocmai de aceea propaganda AUR destinată tefeleilor nu este în pericol de a interfera cu cea destinată restului electoratului AUR după cum și propaganda AUR destinată deplorabililor nu poate fi înțeleasă de tefelei.

Semnalele pe care AUR trebuie să le emită în direcția tefeleilor nu pot interfera cu propaganda generală după cum propaganda generală a AUR nu poate fi înțeleasă de tefelei. Aceasta este o concluzie importantă a acestui document care trebuie avută mereu în vedere.

Și tocmai pentru că canalele sunt atât de diferite, autorul acestui document crede că AUR ar trebui să desemneze un țar al propagandei destinate tefeleilor care ar trebui să le vândă acestora rațiune anistorică pură care, la o primă vedere, este atât de caracteristică școlii austriece. Radicalismul rothbardian intrinsec școlii austriece va transforma treptat tefeleii în ființe morale și-i va conduce pe ex-tefelei către AUR ai căror votanți radicali și fideli vor fi devenit cu necesitate o dată ce vor fi începe să înțeleagă lumea prin lentile austriece. Tranziția dinspre dogma sexo-marxistă spre cea austriacă poate fi făcută cu nebăgare de seamă, imperceptibil, până când va fi venit ziua în care nihilismul amoral specific tefelist se va fi transformat în revoltă morală de sorginte austriac-hoppeană ce nu are cum să nu fie valorificată electoral de AUR sau de partide similare AUR.

Aceasta este tranziția pe care echipa Trump a operat-o atât de măiestru în SUA, votanții tefeliști au devenit subit votanți libertarieni adjudecați de dl. Trump în ultimele alegeri americane. Aceasta este rețeta pe care acest document o propune AUR.

Printre beneficiile globalizării este și faptul că omul globalizat – tefeleul – poate fi manipulat după rețete de succes observate oriunde în lume, diferența dintre tefeleul american și cel român fiind minimală, cu toții fiind de fapt Made în Soroșland.

Rețeta de mai sus este folosită cu prea mult succes de USR prin dr. Claudiu Năsui-Motorola. Dar dacă scălâmbăielile inepte intelectual și degenerate fizic ale dr. Claudiu Năsui-Motorola sunt destinate să mențină tefeleul în locul său menit în universul postmodern al marilor orașe, comunicarea AUR trebuie să le ofere tefeleilor nu doar frânturi de raționament austriac lipsit de entelehie după rețeta Năsui-Motorola ci trebuie să dezvăluie tefeleului român întregul arsenal austriac după cum a făcut și dl. Trump în SUA.

Și tocmai pentru a opera coerent și fără greș această transformare dinspre servitudine tefelistă către libertate, acest document consideră că AUR ar trebui să desemneze un țar al comunicării cu tefeleii, un țar AUR care să coordoneze doar mesajul AUR către tefelei.

Întâmplător AUR are omul potrivit pentru acest rol în persoana dr. Mihail Neamțu. Bun cunoscător al școlii austriece și al mediului libertarian românesc, dr. Neamțu nu va avea dificultăți euristice pentru a intra în acest rol. Histrionismul personajului, faptul că se îmbracă și tunde ca un papițoi, fac ca dr. Neamțu să fie un comunicator extrem de ineficient cu electoratul religios, uitându-ne la dr. Neamțu nu vedem decât un om care se străduiește să fie cât mai îndepărtat de ceea ce percepem a fi modelul hristic. Oricât de doct ar fi discursul creștin produs de dr. Neamțu, nu-l putem percepe a fi legitim tocmai pentru că personalitatea bombastică dar și elementele vizuale tefeliste menționate anterior fac imposibilă depășirea aparenței și accesul către esența mesajului. Abandonarea în totalitate a mesajului religios și tranziția către un mesaj austriac nu pot decât crește statura politică a dr. Neamțu căci, așa după cum am subliniat anterior, dr. Neamțu este deosebit de ineficient atunci când dorește să comunice cu un electorat tradiționalist și conservator.

Ca țar austriac al AUR, performața electorală a dr. Neamțu are potențialul de a deveni spectaculoasă întrucât competența specifică într-ale dogmei austriece, inteligența evidentă, puterea de muncă dar mai ales aparența tefelistă precum și integrarea în peisajul pseudo-cultural tefelist fac ca acest om să fie ideal plasat pentru a transmite un astfel de mesaj turmei tefeliste aducând-o către un radicalism austriac-conservator ireconciliabil cu sistemul economic și politic corporatist. Autorul acestui document are convingerea că dr. Neamțu va putea transforma de-a lungul perioadei rămase până la alegeri un procent semnificativ al masei tefeleilor în votanți AUR în măsura în care va avea dorința și libertatea în interiorul AUR de a acționa în acest sens.

Dr. Neamțu are elasticitatea mentală și capacitatea intelectuală de a integra evoluții precum IA în mesajul AUR, faptul că o mare parte a programatorilor tefeliști a rămas fără slujbe fiind nolens volens aruncată înăuntrul hoardei needucate de votanți AUR sau faptul că au apărut deja primele clinici fără medici în care rolul acestora este preluat de IA nu are cum să nu creeze breșe în lumea tefelistă care pot și trebuie prompt exploatate de către AUR.

Acest document nu are menirea de a-l instrui pe dr. Neamțu pentru a face propagandă austriacă tefeleilor ci s-ar dori un document care să-l convingă să o facă. Eventualele recomandări către dr. Neamțu sunt de prisos, autorul acestui document are convingerea că dr. Neamțu va găsi rețeta potrivită pentru a realiza un crescendo potrivit pentru a permite asimilarea dogmei austriece și radicalizarea treptată a tefeleilor. Câtă vreme conducerea AUR nu-i va cere imposibilul – de exemplu folosirea unei limbi române degenerat-efeminate după model Striblea/Mîndruță – avem convingerea că dr. Neamțu poate fi pivotul care să permită AUR atragerea votului tefelist și câștigarea următoarelor alegeri.

Acest document este însă menit să deschidă AUR sau oricărui alt partid care vrea să-și asume măcar parțial o identitate hoppeană, neo-reacționară – nRx – perspectiva câștigării votului tefelist simultan cu prezentarea motivelor pentru care abordarea propusă mai sus nu va putea fi sesizată de publicul conservator mainstream, propaganda destinată tefeleilor neputând pune în primejdie mesajul conservator mainstream. Date fiind particularitățile speciei tefeliste frecvența mesajului la care aceasta reacționează este cu totul aparte, este distinctă de plaja semnalelor politice firești la care este sensibil electoratul deja adjudecat de AUR. Menținerea electoratului deja aflat în siajul AUR este extrem de importantă pentru a face posibilă câștigarea alegerilor, radicalizarea acestui electorat este de asemenea importantă pentru a face imposibil ca o eventuală fraudă electorală să poată fi acceptată de masa votanților AUR. Descrierea modului în care vedem radicalizarea și menținerea electoratului mainstream AUR face obiectul unui alt document.

*imperativul ideologic al globalizării este unul de rang secund, subordonat ideologic necesității instaurării socialismului. URSS nu a putut rezista competiției cu țările în care calculul economic funcționa, UE nu dorește să fie pusă în competiție cu raționalitatea economică și de aici nevoia de globalizare care este ambalată în expansiune teritorială, în ideologia schimbării climatice, ideologia degenerării LGTBQ+, în exportul unor așa zise drepturi pozitive (dreptul la muncă, la sănătate etc) care prin ele însele înseamnă socialism etc.