Adevăruri istorice contrafăcute. Opinie Dr Vasile Astărăstoae

Un articol preluat de pe blogul d-lui Prof. Dr. Vasile Astărăstoae.

Se manifestă în spațiul public un curent „progresist”, care afirmă „sfârșitul democrației clasice” și contestă, mai ales, legătura dintre democrație și votul popular. S-a inventat și un concept – iliberalismul. Iliberalii sunt cei care consideră că importantă este suveranitatea poporului și că, odată ce poporul s-a manifestat prin vot, conducătorii trebuie să ia decizii respectând acel vot.Pentru „progresiști” democrația clasică este echivalentă cu o tiranie – tirania majorității inculte (prostimea) asupra minorităților gânditoare. De aceea, afirmă ei, atunci când interesul public o cere, este legitim ca minoritatea să-și impună, prin orice mijloace și împotriva majorității, punctul de vedere. În susținerea acestei concepții se aduc tot felul de argumente: filozofice (cei mai citați sunt Platon și Aristotel), istorice, politice (pericolul populismului, guvernare ineficentă etc.). Și pentru a fi convingători, se livrează adevăruri istorice contrafacute. Unul dintre acestea este că Hitler a preluat puterea urmare a votului popular. Lucrurile au stat cu totul altfel.

În 1928, Partidul Nazist a decis să participe la alegeri. Deși partidul era susținut și finanțat de marii industriași germani, a obținut un scor mai mult decât modest: 3% dintre voturi. Izbucnirea crizei economice mondiale, în 1929, corelată cu certurile interminabile dintre partide a constituit ocazia pentru ascensiunea politică a lui Hitler. În mai 1932, guvernul Bruning a căzut fiind înlocuit de guvernul von Papen (reprezentant al Zentrumului), care a dizolvat Reichstagul și a organizat în două rânduri alegeri pentru a se realiza o majoritate. În aceste alegeri repetate, programul naziștilor a fost: nerecunoașterea instituțiilor democratice, denunțarea Tratatului de la Versailles, naționalismul extrem, pan-germanismul, antisemitismul, lupta împotriva corupției. Hitler a folosit violența în campania electorală pentru atingerea obiectivelor politice. Avea la îndemână instrumente create din timp: SA și SS. SA (Batalioanele de asalt) era o organizație paramilitară nazistă fondată de Adolf Hitler la München, în 1921. Număra, în 1932, peste 400.000 de membri. SS era o organizație paramilitară înființată în 1926 ca o gardă pentru Hitler și partid. Membrii celor două organizații, profitând de lipsa de reacție sau mai grav de complicitatea autorităților au folosit cele mai diverse metode: violențe verbale și fizice, lupte de stradă, distrugerea sediilor partidelor politice, intimidarea și maltratarea liderilor adversarilor, contramitinguri, asasinate etc. În urmă alegerilor marcate de astfel de violențe, în noiembrie 1932, naziștii au înregistrat 33,1% voturi, iar SPD 20,4% . Von Papen a demisionat (decembrie 1932), iar succesorul său, generalul Schleicher, a eșuat în tentativa de formare a guvernului. După o serie de negocieri netransparente (în spatele cortinei) cu forțe conservatoare profund ostile societății democratice, Președintele Paul von Hindenburg l-a numit (30 ianuarie 1933) pe Hitler cancelar. După incendierea clădirii Reichstagului, (27 februarie 1933), au început primele acțiuni de persecuție împotriva social-democraților și a comuniștilor. La 24 de ore după incendiu au fost suspendate libertatea presei, a fost limitat dreptul de asociere, au fost interzise adunările publice și a început epurarea instituțiilor publice. În vederea obținerii majorității, în Reichstag, s-au organizat noi alegeri pe 5 martie 1933. Pentru a se asigura că rezultatul votului va fi o majoritate nazistă, a fost monitorizată evoluția votului. De exemplu, în Prusia, 50.000 de membri ai SS, SA au fost puși ca șefi de birouri electorale. Totuși, naziștii nu au obținut nici în astfel de condiții majoritatea absolută, contabilizând doar 43,9% dintre voturi. Atunci l-au convins pe Paul von Hindenburg să adopte un decret prin care se suspendau libertățile civile. Toată puterea legislativă a fost transferată în mâinile guvernului lui Hitler. Guvernul nazist a desființat federalismul, toate parlamentele landurilor au fost dizolvate și înlocuite de guvernatori ai noului regim. După interzicerea Partidului Social-Democrat, (iulie 1933), toate celelalte partide politice din opoziție s-au destrămat rapid, Partidul Nazist s-a proclamat partid de stat. A urmat ceea mai neagră și sinistră perioadă din istorie: Holocaustul, ateismul, lagăre de concentrare, persecuții, legalizarea eutanasiei, eugenia, războiul mondial etc.

În concluzie, Hitler nu a ajuns la putere prin vot popular, democratic. Dimpotrivă, jocurile din culise ale minorității „gânditoare” și ale unui președinte militar i-au permis ascensiunea.

P.S.: Urmărind campania electorală din Europa (implicit din România) constat că nu învățăm nimic din lecțiile istoriei.

sursa foto: kcl.ac.uk