Armata Europeană – soluția backup la eșecul mătrășirii minionilor de către Imperiu. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Încă din a doua lună a războiului am scris un articol unde am ţinut morţiş să spun din titlu de ce GEOSTRATEGIC, UN RĂZBOI RUSIA-UE ESTE INTERESUL MAXIM AL SUA (12 Martie 2022). Am vrut să bat în cuie această predicţie prin titlu deoarece am explicat în mai multe articole că NATO este doar o foaie, când se va ivi eventualitatea unui conflict cu Rusia, SUA nu va interveni decât dacă va fi direct vizată şi va avea direct ceva de pierdut.

Nimeni nu realizează pe la noi că SUA a mai încălcat un tratat, anume Memorandumul de la Budapesta prin care SUA garanta (sau oferea asigurări, dacă vrem să folosim limbaj avocățesc) Ucrainei că dacă aceasta este de acord să cedeze Rusiei nuclearele, SUA şi Marea Britanie o vor apăra. Interesul SUA la acea vreme era ca să trateze cu un singur stat după spargerea URSS, nu cu o mie de nebuni cu nucleare şi, cum pe atunci americanii îl ajutaseră pe Elţîn să pună mâna pe putere şi erau în relaţii foarte bune cu el, se gândeau că pot să semneze orice hârtie până rezolvă nuclearele, deoarece era greu de crezut la acea vreme că Rusia va lăsa republicile rupte să facă ce vor ele şi nu va încerca nimic. Vă reamintesc că în 1994 Yugoslavia ardea după ce sârbii încercau să domine pe celelalte state mai slabe, iar relaţia dintre sârbi şi restul, deşi dominantă, nici nu se compara cu relaţia dintre ruşi şi restul, pe nici un criteriu de analiză.

Deci, dacă ne întoarcem în acele vremuri, nu putem spune că SUA au oferit Ucrainei garanţii/asigurări în necunoştinţă de cauză sau având speranţe iluzorii. Este clar că SUA au încercat să rezolve cartoful fierbinte al nuclearelor, oferind gogoşi vrute şi nevrute în care nici atunci nu au crezut şi cred că nici politicienii statelor pierzătoare ale acestui tratat (cele care au renunţat la nucleare) nu le credeau. Eu cred că SUA s-a folosit de haosul din statele post-sovietice pentru a şantaja politicienii şi pentru a-i determina, fie prin constrângere, fie prin avantaje, să cedeze Rusiei nuclearele. Pentru Rusia, câştigarea unui număr mic de nucleare în plus, pe lângă grosul pe care îl avea deja moştenire din URSS, nu însemna mare brânză, dar evident că şi ruşii erau direct interesaţi să dezarmeze aceste ţări deoarece nici ruşii nu şi-ar fi dorit state cu nucleare la graniţa lor, deoarece dacă Ucraina avea azi nucleare, Rusia nu o mai invada.

O singură nucelară dacă ai, cine doreşte să te invadeze, se gândeşte de mai multe ori. În istoria umanităţii, nici o ţară care deţine nucleare nu a fost atacată vreodată. În schimb, Afganistan a fost atacat, Ucraina, de asemenea.

Întorcându-ne la Armata Europeană şi la cum această variantă rămâne ca o opţiune în caz că minionii din Europa de Est nu sunt convinşi de Imperiu să îi atace pe ruşi din proprie iniţiativă, fără a aduce vorba de articolul 5, am de zis multe. În primul rând, motivele geopolitice sunt simple: SUA vrea să “rezolve” Rusia, să dea o lecţie Chinei şi să monetizeze rezultatele. Pe termen lung, după înfrângerea Rusiei şi plantarea de actori la conducere acesteia, va lucra maxim pentru a provoca China prin diverse variante de conflict posibile, cel mai probabil legate de disputele de graniţă din est.

Aş vrea acum să fac o deviere pentru a vă povesti varianta “oficială” a motivaţiei SUA şi UE de a sprijini Ucraina şi de a nu accepta pacea. Din start menţionez că, deşi logic este validă, nu prezintă inconsistenţe majore, este de fapt praf în ochi, deoarece în esenţă se foloseşte de nenumărate argumente nefundamentate pe realitate. Aşadar, principalele motive ar fi că dacă Rusia bate Ucraina, China va ataca Taiwanul. Ca orice minciună, şi această minciună conţine o brumă de adevăr. Este adevărat că dacă Rusia câştigă în Ucraina şi o ocupă (să zicem parţial, să zicem cât are acum), China va fi optimistă că şi ea poate cuceri Taiwanul, deoarece iată, SUA nu poate ajuta ţările slabe ca să facă faţă noilor “vagabonzi” cu pretenţii imperialiste, China şi Rusia. Dar, marea problemă este că atacarea Ucrainei este cu totul diferită de atacarea Taiwan-ului – numai cei care nu au habar de nişte realităţi simple, atât economice cât şi militare, ca să nu mai intrăm în istorie sau geopolitică, pot să facă astfel de paralelisme retardate, bune de măcănit la televiziuni oficiale de mâncătorii de rahat ai regimului.

Eventuala victorie a Rusiei nu spune nimic nici despre şansele de câştig ale Chinei în eventualitatea atacării Taiwan-ului, iar eventuala victorie a Ucrainei nu are de ce să descurajeze tentativele Chinei. În ce fel opreşte creşterea economică a Chinei şi investiţiile în armată inevitabilul atac, care fie se va petrece anul acesta, fie peste 10 ani, dar la ritmul de creştere al Chinei şi la puterea economică a acesteia, este clar că va depăşi SUA şi la investiţiile şi capacităţile militare?

Toate aceste raţionamente sunt valide doar în spaţiul propagandistic şi au doar implicaţii de propagandă. De exemplu, nu este de negat că dacă Ucraina pierde în faţa Rusiei, în cazul unui atac asupra Taiwan-ului, este posibil ca populaţia din SUA să nu fie de acord cu finanţarea Taiwan-ului, similară finanţării Ucrainei. Oamenii vor zice: de ce să mai dăm miliarde de dolari Taiwan-ului, dacă uite că Ucrainei degeaba i-am dat. Culmea este că Israelul câştigă şi cu miliardele date de SUA va tot câştiga războaie primprejur, deci iată deja că acest argument este unul cu adevărat tembel. Dacă va exista un motiv pentru care populaţia americană nu va fi de acord cu sprijinirea Taiwan-ului, va fi penuria de produse din magazine, hiperinflaţia şi crash-ul financiar care va urma atacării Taiwan-ului. Părerea mea este că tocmai datorită consecinţelor economice nu va ataca China prea curând Taiwan-ul: realitatea este că un Taiwan cucerit fără război este un vis al Chinei, dar un Taiwan făcut praf, cum fac ruşii Ucraina acum, nu are nici o valoare pentru China şi nu va ajuta cu nimic partidul deoarece însăşi supravieţuirea economică a Chinei este legată de mica, dar solida economie taiwaneză, care produce echipamente high-tech care sunt BAZA economiei chinezeşti. Iată mai jos un chart al comerţului între cele două, din păcate doar până în 2022. După cum vedeţi, China importă dublu decât exportă. Să nu credeţi că importă peşte din Taiwan … Dacă China vrea să reocupe militar Taiwan-ul, de ce importă atât de mult de la ei?

Ca să vă faceţi o idee de cât de importante sunt importurile din Taiwan ale Chinei, vă mai ofer un singur tabel de la faimosul TradingEconomics.com unde putem vedea că Taiwan este pe locul 2, peste Japonia şi SUA! În 2023! Rusia fiind pe locul 8! Ce dovezi mai multe să avem că orice atacare a Taiwanului va însemna pentru China crash economic?

Faptul că China este dependentă economic de Taiwan nu înseamnă că China nu va folosi manevrele militare şi alte mijloace pentru intimidare. Dar a face legătura că înfrângerea Ucrainei va încuraja China să atace Taiwanul şi, pentru asta, trebuie pompate sute de miliarde către Ucraina, este aberant. Nu doar că înfrângerea Ucrainei nu va ajuta cu nimic China, decât propagandistic, dar nici eventuala câştigare a războiului nu va demotiva China să facă presiuni asupra Taiwanului. Din contră, o eventuală escaladare a războiului, prin implicarea minionilor din est, nu va face decât să convingă China că, date fiind riscurile pentru Rusia şi dat fiind faptul că fără o Rusie stabilă şi solidă, China nu poate face faţă Imperiului, mai degrabă slăbirea Rusiei poate duce la creşterea argumentelor pentru un atac militar cât mai rapid asupra Taiwanului, de vreme ce SUA ar fi pe cale să ofere lovitura de graţie Rusiei. Deoarece, tot din propaganda mainstream, o eventuală victorie a Ucrainei poate duce la căderea lui Putin şi schimbarea radicală a Rusiei. Ceea ce, evident, este aberant, după cum am explicat într-un articol anterior intitulat: PUTIN VA FI ÎNLOCUIT. RĂZBOIUL VA CONTINUA (10 FEB 2024).

Acum, după ce Ucraina este cu un picior în groapă, ce variante are Imperiul? Ei bine, aruncarea minionilor în gura ursului este una dintre ele. Prin minioni înţeleg fie polonezii care, teoretic, dacă intră în Ucraina vor fi invadaţi de Belarus, fie statele baltice care, însă, au o mare problemă: nu au armată, fie statele nordice care, însă, nu sunt proaste. Şi, cum Orban e putinist şi Cehia are preşedinte NATO, a rămas România. Care va avea şi ea preşedinte NATO şi are în plus Republica Moldova! Unde, la alegerile pentru preşedenţie din Rusia, e posibil ca Maia să nu fie fată cuminte şi să facă tot ce poate ea pentru a-l provoca pe Putin. România are de departe cea mai mare şansă să fie băgată în război cu Rusia, dar nu în urma vreunor atacuri din partea ruşilor, ci în urma unor maşinaţiuni legate de Republica Moldova, despre care am tot tratat încă din 2014.

Nu doresc să reiau argumentele de ce eu cred aşa deoarece am făcut-o deseori – cred că ESTE MOLDOVA VIITORUL RĂZBOI PROXY ÎNTRE SUA ȘI RUSIA? (MAI 2017!) este un articol suficient pentru cei interesaţi- doresc doar să subliniez că nu prea sunt de acord cu argumentele lui Valentin Stan, enunţate la Tucă Show recent, cum că deoarece la Deveselu avem rachete periculoase pentru ruşi, aceştia ne vor ataca ei, ca să le neutralizeze. Ruşii nu vor ataca nici o ţară NATO deoarece nu au de ce şi nu vor să provoace articolul 5. Nu pentru că nu ar fi în stare să lupte cu NATO, ci pentru că nu acesta este obiectivul lor.

Deşi deseori ruşii au spus ce vor, încă de ani de zile şi, chiar dacă ce vor ei este dificil şi se opune intereselor şi ideilor noastre, propaganda oficială le pune în cârcă vrute şi nevrute. Adevărul este că şi presa lor este cam turbată şi chiar unii politicieni, dar gargara face parte din intimidare. Însă atacarea unei ţări NATO nu are sens, pe când pedeapsa pentru o ţară care se aruncă momită de Imperiu, de una singură şi nesilită de nimeni, în gura ursului, va fi cruntă. Evident că pacificarea ruşilor, în cazul atacării ruşilor de către România pe motivaţii moldoveneşti, va fi foarte uşor de făcut de către americani: de exemplu, pot ceda Moldova de dincoace de Prut viitoarei republici Transnistrene care, deşi va purta numele Moldova Mare, va avea la conducere actuala administraţie de la Tiraspol. Vi se pare un scenariu tragic? Ei bine, este un scenariu de lucru, luat în calcul de americani, care nu doresc altceva decât creşterea cu cifre cât mai mari a exportului de arme. Iar, pentru asta, e nevoie de multe războaie în cât mai multe ţări.

După atacarea României de către Rusia şi cedarea Moldovei de dincoace de Prut către Tiraspol şi ocuparea evidentă de către ruşi a întregii Moldove, cu siguranţă europenii nu vor mai avea dubii dacă să crească de la 0.1% la 2% cheltuielile pentru armată, ci e posibil ca acest procent să crească chiar până la 5%. Câtă vreme nuclearele nu sunt lansate către SUA, toată lumea e fericită: Rusia ocupă teritorii, SUA exportă arme şi îşi revine spectaculos din criză. Mai ales dacă, după mătrăşirea noastră, se va semna în cele din urmă pacea, toată lumea va fi fericită, mai ales Trump care va lua în sfârşit Premiul Nobel pentru Pace după negocierile cu Medvedev.

Dacă, însă, românii, fiind fricoşi şi nesupuşi Imperiului, nu vor accepta să îi atace pe ruşi, UE va crea o armată europeană şi prin maşinaţiunile CIA, care îl controlează cel puţin pe ministrul de externe italian Antonio Tajani, care a relansat recent ideea. Şi, cum războiul cu Rusia, după ocuparea Ucrainei, va fi atunci iminent pentru europeni, timpul nu va mai permite dezvoltarea unei industrii locale, ci toate statele se vor alinia la comenzi de arme de la americani. Cei mai câştigaţi într-un astfel de scenariu vom fi noi, românii, care, nemaiavând bani, vom putea declara liniştiţi falimentul şi vom face default pe bonduri către băncile americane, arătându-le stăpânilor că putem şi noi să le tragem ţepe.