Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cere îndepărtarea bustului lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei din București

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cere îndepărtarea bustului lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei din București 1784972918477-230x300 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cere îndepărtarea bustului lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei din București . Poetul are monumente similare și în alte orașe, cum ar fi Craiova (foto).

La fel ca la acțiunile care privesc personalitățile de dreapta sau marii clasici, institutul insistă că nu are nimic cu opera poetică, dar justifică solicitarea prin susținerea pe care a dat-o regimului Ceaușescu prin câteva poeme și spectacolele de muzică folk de la Cenaclul Flacăra.

Avocatul Bogdan Ionescu, care a obținut darea jos a bustului lui Octavian Goga la Iași și a întreprins alte demersuri similare pentru interbelici, aplaudă cererea și scrie în Adevărul de ce ar trebui înlăturată statuia lui Păunescu. Se bazează tot pe ordonanța 31 din 2002, pe care au extins-o ulterior legea lui Crin Antonescu din 2015 și cele două legi ale lui Silviu Vexler.

Juristul, care conduce o asociație de combatere a antisemitismului, susține că demolarea e perfect justificată pentru că democrația trebuie să se apere de ideologiile extremiste, care conduc la distrugere și moarte, riscând să o înlocuiască. (Distrugerea care să prevină distrugerea sună ca războiul în numele păcii. Pumnul în gură e noul stindard al democrației hibrid.)

Așa cum am spus din totdeauna, e o mare capcană contracararea legilor cenzurii la adresa dreptei, cerând în compensație cenzură pentru stânga. Rezultatul final e distrugerea din ambele direcții a întregului patrimoniu cultural românesc, a întregii tradiții de rezistență națională la ocupația de diverse feluri din afară. Și, într-un final, transformarea peisajului românesc într-un deșert fără repere.

În acest caz, contradicția între cele două flancuri din care se dă atacul e doar aparentă. Adrian Păunescu n-a fost doar un mare poet și gazetar, ce nu poate fi redus la cele câteva poezii de susținere a lui Nicolae Ceaușescu. A fost realmente un susținător al conștiinței naționale, cu înclinații de stânga ce se pot găsi la nenumărați gânditori din Occident. În opera lui patriotismul și umanismul covârșesc de departe momentele de compromis față de epoca în care nu a ales să se nască și stratul ideilor de inspirație marxistă.

Păunescu era fiul unui fost deținut politic din vechiul Partid Național Liberal și s-a alăturat regimului cu entuziasm nu în perioada internaționalistă, când au fost săvârșite marile crime. Ci după închiderea închisorilor politice în 64 și trecerea la deschiderea față de Occident, când Ceaușescu însuși era copleșit cu onoruri de președinții SUA sau regina Marii Britanii.

Demolatorii nu ar fi avut nimic împotriva lui sau a lui Ceaușescu dacă erau doar comuniști. Îi detestă că au abandonat globalismul comunist utopic pentru a trece la aplicarea unui program naționalist de dezvoltare și de recucerire a independenței ca stat, marcată prin achitarea datoriilor.

Dacă ar fi fost altfel, programul luptei cu trecutul nu ar fi fost încredințat tocmai unor foști propagandiști comuniști, ca Alexandru Florian de la Institutul Wiesel sau Vladimir Tismăneanu, care au primit un cvasi-monopol de stat în fixarea propriilor versiuni asupra interbelicului, respectiv condamnarea comunismului.

Uniunea Europeană a refuzat printr-un vot în Parlamentul European să condamene în egală măsură comunismul cu nazismul. Comisia UE a fost condusă de Jose Manuel Baroso, fost maoist, adică adept al dictatorului Mao, cu cele mai mai numeroase crime dintre toți dictatorii istoriei. Busturile lui Marx există din Germania la Londra și în Statele Unite, la fel cum sunt și catedrele de marxism în toate universitățile.

Deci în niciun caz nu comunismul îi deranjează pe adepții progresului spre nicăieri. Și nici de combaterea extremismului. Nenumărați lideri politici din România și Europa se pozează cu guvernul genocidar din Israel, care are în coaliție adepți ai kahanismului.

Ideologia moștenită de la Meir Kahane, condamnat în Statele Unite pentru terorism la adresa reprezentanților diplomatici la ONU, e între versiunile mult mai violente ale fascismului, combinând rasismul cu fundamentalismul religios.

Există membri kahaniști în guvernul de acum al Israelului, care nu sunt doar negaționiști ai genocidului în desfășurare, dar și practicanți ai lui și apologeți ai terorismului și epurării etnice. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir are în birou taboul lui Baruch Goldstein, care în 1994 a tras cu mitraliera într-o moschee, rănind 125 de persoane și ucigând 29.

Spre comparație, Adrian Păunescu a băgat sub incidența legii care pedepsește omaginerea persoanelor vinovate de crime de război și genocid, deși a fost unul din cei mai mari pacifiști, care răspândea la noi mesajele generației „flower power” din Vestul acelor ani. Legătura cu genocidul ar fi acuza aberantă cu 60.000 de morți la Timișoara, pentru care a fost împușcat Ceaușescu sau poate comunismul în general.

Programul vizează în mod limpede destructurarea națiunii române prin tăiere rădăcinilor spirituale. Așa zisul program de „denazificare” înseamnă judecarea retroactivă a tuturor personalităților românești chiar dinainte de Eminescu, pentru opoziția lor la valurile de migrație ale evreilor veniți din imperiile învecinate.

Firul aceleiași rezistențe include și revizuirea cetățeniilor acordate în anii 20, inițiată de Octavian Goga. Nu era singurul care se opusese acordării cetățeniei acelor migranți, într-un șir care îi includea pe liberalii Kogălniceanu și Brătianu. Spre comparație, băștinașii palestinieni au fost dislocați prin colonizare și înlocuiți treptat de imigranți din Europa care le interzic întoarcerea și după 80 de ani în locurile natale, lor și urmașilor lor.

Dar pe linia purificării totale a trecutului prin eliminarea tututor conducătorilor și creatorilor considerați inacceptabili dinspre stânga sau dinspre dreapta, nu se poate ajunde decât la un deșert post-apocaliptic. Căci om fără pată nu se va găsi, dar cei care să arunce cu pietre în statui se vor găsi.

E ceea ce ne-a învățat Mântuitorul Iisus Hristos când a făcut trecerea de la vechea lege a talionului, care era destinată unei etape de ridicare din sălbăticie. Cum avea să spună și Mahatma Gandhi: „ochi pentru ochi și toată lumea va orbi…”

Lista personalităților considerate „problematice” de puriștii corectitudinii politice e uriașă. Pe această traiectorie, devin de neatins și alți creatori, de la Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, Marin Preda, pentru convingerile lor de stânga, așa cum au fost introduși în malaxor personalitățile cu înclinații de dreapta dinaintea lor.

Demolatorii au liste mult mai precise de ținte decât au habar românii. Doar ignoranța maselor în privința convingerilor politice ale înaintașilor îi face pe români să nu înțeleagă dimensiunea problemei și importanța abolirii legilor cenzurii. Aceasta și nu cursa distrugerilor în compensație e soluția.

https://www.b1tv.ro/eveniment/bustul-lui-adrian-paunescu-contestat-din-nou-dupa-14-ani-iiccmer-cere-sa-fie-scos-din-gradina-icoanei-1713285.html