Armaghedon. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Israel nu lovea ambasada Iranului din Siria dacă nu avea o carte în alb de la SUA. Biden a declarat recent, când Bibi nu a mai vrut să vină să discute ci şi-a trimis ministrul: “We have your back!”. Promisiune ţinută! Deoarece deocamdată au putut.

Cel mai clar a explicat succesul Iranului Maestrul Cristoiu:

Nu e greu de dedus că dronele au fost folosite ca instrument de supraîncărcare a “scutului” şi realitatea concretă este că Iranul a reuşit să dezactiveze acest scut şi a putut lovi Israelul.

Aş face acum o recapitulare a informaţiilor care mie mi se par cele mai relevante:

Un atac anunţat

Se zice că Iranul a anunţat SUA că va lovi Israelul şi, de asemenea, le-a spus când. Astfel, americanii au avut timp să aducă în zonă suficiente resurse, au adus şi aliaţi (Marea Britanie, Franţa), au anunţat Iordania şi, nu în ultimul rând, au avertizat Israelul care, de asemenea, s-a pregătit.

Cu privire la certitudinea acestei informaţii nu mă pronunţ deoarece nu am urmărit îndeaproape sursele, ci vorbesc din auzite. Dar faptul că au anunţat că operaţiunea s-a terminat este un argument că foarte probabil Iranul a anunţat şi începutul operaţiunii. I-a anunţat pe americani pentru că ştia că oricum aceştia îi vor informa pe evrei.

Rostul anunţării dinainte, deşi puteau ataca şi lovi neanunţat, a fost dorinţa de a da un răspuns atacului ambasadei dar, în acelaşi timp, a exprimat dorinţa de a nu începe un război cu Israelul. De altfel, dacă doreau război, probabil declarau războiul imediat după lovirea ambasadei.

Dar de ce era musai să dea Iranul un răspuns? Nu putea pur şi simplu să nu facă nimic? Nu putea, deoarece conducerea Iranului trebuie să demonstreze în interiorul ţării că face ceva. Erdogan, de exemplu, nu face nimic, doar măcăne aiurea. Chiar în timp ce evreii îi extermină pe palestinieni, Turcia face comerţ cu arme cu Israelul.

Aşa cum am mai comentat şi înainte, musulmanii sunt laşi sau, mai bine zis, sunt după interes, fiecare are propriul interes. Este falsă percepţia că islamul este o religie unită, că musulmanii sunt o forţă etc. Nu ar putea Israelul să supravieţuiască dacă spiritul negustoresc al musulmanilor din jurul Israelului nu s-ar manifesta. Toţi folosesc chestiunea palestiniană doar ca mijloc de a obţine avantaje de la americani. Se folosesc de mânia populară pentru a face zgomot şi a ameninţa, dar pe la spate cer tot felul de beneficii de la Imperiu, de la bani efectiv, cum face Egiptul, la bani cum face regele Iordaniei şi la arme cum fac saudiţii care au o slăbiciune mare pentru armele americane deşi, la ce bogăţie au, cumpără de la toţi de toate, ca să se joace cu ele. După cum vedem, până şi echipamentele de modificare a vremii le cumpără şi acum experţii arăbeţi au apăsat butoanele greşite şi iată ce dezastru are loc în Dubai.

Deci, atacul anunţat în esenţă anunţă şi semnalează puternic dorinţa Iranului de a nu ataca de fapt Israelul, ci doar de a face unele acte de pedepsire. Totodată, arată frica şi temerea de un asemenea război.

Sunt unele comentarii care leagă faptul că acest atac a fost făcut direct de Israel şi nu prin proxy de faptul că Iranului nu i-ar mai fi frică de SUA. Aberant! La un atac direct asupra propriei ambasade, nu putea Iranul să acţioneze prin proxy-urile din Siria ci era nevoie de un atac direct care să spele ruşinea dar, mai ales, prostia liderilor iranieni care îşi trimit generali la o aruncătură de rachetă de Israel (de la Golan până la Damasc sunt 40 km).

Nu cred, deci, că Iranul a trecut acum în faza în care nu îi este teamă de război.

Iranul nu poate fi cucerit

Cu privire la atacarea Iranului, aceasta este imposibilă. Nu intru în amănunte şi comentarii plictisitoare de ce, doar vă spun că, cel puţin din cauza geografiei, o invazie terestră nu se poate face, SUA nu mai e capabilă de aşa ceva. Dar chiar şi scopul unei eventuale invazii nu poate fi definit deoarece, aşa cum nu au reuşit democratizarea Afganistanului, americanii nu pot reuşi nici democratizarea Iranului. Şi, aşa cum războiul de 20 de ani împotriva Afganistanului s-a terminat catastrofal pentru americani printr-o retragere cu mii de soldaţi morţi, trilioane de dolari băgaţi şi, în cele din urmă, echipamente militare semnificative lăsate pe mâna talibanilor, la fel ar fi şi în Iran – sau mai nasol.

Iranul poate fi bombardat

Mulţi zic că, dacă e să înceapă un război, americanii aduc aici portavioane şi bombardează Iranul. Trebuie, totuşi, menţionat că anumite atacuri în interiorul Iranului au mai avut loc. Dar, oare ce ar putea face aceste atacuri? Ce ţinte ar avea? Populaţia? Infrastructura? Industria? Ţinte se găsesc, dar evident că un asemenea atac nu ar da decât legitimitate şi mai mare regimului şi ar forţa mâna regimului ca să pedepsească şi mai mult Israelul şi, eventual, ca să motiveze şi mai mult pe ceilalţi musulmani din zonă, pe alte state, să atace Israelul.

Deci, Iranul este imposibil de abordat şi faptul că până acum americanii nu au pornit un război este explicat doar de aceste probleme legate de numărul mare de oameni, populaţie relativ dispersată, relief dificil, greu de abordat, chiar şi greu de bombardat, geografie cu multe constrângeri, inclusiv legate de petrol, inclusiv legate de influenţa locală etc.

Iranul poate fi atacat doar nuclear

Singura speranţă pentru evrei este convingerea americanilor să pedepsească Iranul nuclear. 2-300 de focoase nucleare peste Iran pot într-adevăr să conteze. Iar pentru a ajunge la această stare, în care americanii să fie dispuşi de aşa ceva, mai e cale lungă şi trebuie escaladat şi mai mult acest conflict.

De aceea, predicţia mea este că răspunsul Israelului va veni şi va fi atât de puternic cât să ducă la o escaladare şi din partea Iranului.

Succes nesperat al operaţiunii de pedepsire a Israelului

Deci Cristoiu explică cum, de fapt, Iranul a reuşit şi a demonstrat ce capaciţăti are. A demonstrat, adică, că poate dezactiva ditamai sistem anti-aerian al unor puteri mondiale (SUA, Marea Britanie, Franţa) la pachet cu ditamai “scut antirachetă” care, însă, şi-a dovedit limitările şi la frecuşurile recente cu Hezbolahul şi rafalele mai accentuate din Liban. Scutul se ştie că are limitări, ce nu se ştie este numărul la care cedează. Iranul a supraestimat capacităţile scutului şi a lansat un număr de drone şi de rachete prin care sperau că scutul le va da jos şi vor avea parte doar de artificii. Asta pentru a nu provoca şi mai mult Israelul.

Dar, se pare că întreaga adunare internaţională de sisteme anti-rachetă şi anti-drone nu a făcut faţă, ci a lăsat să treacă câteva rachete care puteau foarte bine să lovească Tel Aviv-ul şi să aibă cine ştie ce încărcături, dacă nu nucleare, cel puţin mult mai puternice decât cele folosite care, mai mult decât să decojască 30cm de beton, nu au putut să facă.

Evident că în acest moment evreii şi americanii încă stau şi analizeză ce au greşit şi cum s-a putut aşa ceva. Cu atât mai îngrijorător este cu cât Iranul nu a folosit chiar cele mai avansate rachete de care dispune. Sau drone. De aceea, nu vedem încă nici o reacţie şi SUA au declarat ferm că nu încurajează şi nu susţin vreun răspuns al Israelului.

Ce va face Rusia?

Aşa cum Rusia nu a permis ocuparea Siriei, tot aşa nu va permite nici ocuparea Iranului. Remintim că, dacă puteau ocupa ceva, coaliţia SUA & Israel ar fi ocupat Siria. Cu toate trupele trimise, cu toată sforţarea, inclusiv cu suportul local al kurzilor din nord, Siria a rezistat şi Putin i-a gonit pe americani. Într-adevăr, mai e chestiunea loviturilor date de Israel în Siria la care, deşi au răspuns, ruşii nu cad în capcană, tocmai pentru că ştiu că astfel ar stimula şi mai mult lobby-ul evreiesc din SUA ca să trimită bani şi arme Ucrainei pentru a pune probleme Rusiei.

Prin avioane şi sprijinul oferit Siriei, prin negocierile cu Erdogan, Putin a reuşit să respingă tentativele evreilor de distrugere a Siriei care, evident, ar fi fost primul pas spre rezolvarea Iranului. Dacă ne uităm în jurul Israelului, vedem cum, una câte una, toate ţările au fost “rezolvate”, fie economic (Iordania, Arabia Saudită), fie prin maşinaţiuni şi intervenţii locale (Egipt, Libia), fie prin război (Irak şi parţial Siria). Dacă Siria era terminată, cum soldaţii americani erau deja aici, se construia casus belli pentru invazia terestră a Iranului.

Dar Rusia nu a permis aşa ceva în Siria şi nu va permite nici în Iran. Nu doar în cazul atacării nucleare, dar chiar şi dacă Israel va recurge doar la atacuri aeriene asupra unor obiective relevante, Rusia se va implica mult mai mult şi, probabil, va trata direct cu Iran şi cu Turcia un răspuns comun. De altfel, sub umbrela împăcării Turciei cu Siria, Moscova a organizat acum un an o întâlnire cu liderii Siriei, Turciei şi Iranului (sursa) unde, foarte probabil, s-au pus bazele unei alianţe militare concrete. Singura dilemă personală pe care o am cu privire la regiune este focusul obsedant al ruşilor asupra regiunii din nord unde, teoretic, turkmenii pot fi controlaţi de turci.

Dar poate impresia mea e greşită şi turcii nu au nici o putere în Turkmenistan, grupările locale fiind independente şi riscurile pentru Assad şi pentru ruşi să vină cel mai mult din acea zonă. De departe, pentru Assad, cel mai mare risc mi se pare mie a veni din partea Israelului din sud, unde este evident că ruşii ar putea uşor rezolva incursiunile Israelului. Dar, iată că indrăzneala israelienilor a ajuns până acolo încât bombardează obiective în Damasc. Iar ruşii nu fac nimic, deocamdată.

Concluzie

Tensiunile sunt departe de a se fi consumat. Deocamdată, doar Israel şi Iran au apelat la arme. Dar fitilul încă se aprinde. Vom vedea un război generalizat, vom vedea noi şi noi răspunsuri şi de o parte şi de alta. Aerian, toţi stau bine, şi Israelul, şi SUA şi Iranul. Mai puţin Assad. Ruşii au şi ei ceva resurse în zonă şi, la nevoie, mai pot aduce. Erdogan nu va sta nici el de-o parte dacă vede că Iranul e atacat, gândindu-se clar că, după aceea, urmează el.

Posibil ca alegerile din SUA să amâne însă escaladarea, deşi s-a dovedit că până acum Biden nu are nici o influenţă asupra lui Bibi şi singurul lucru pe care e obligat el să îl facă este să apere spatele Israelului. Astfel, Israel va lovi în stânga şi în dreapta, SUA vor apăra Israelul, vor aduce noi asseturi în zonă, loviturile Israelului vor primi noi riposte, din ce în ce mai mulţi actori vor fi implicaţi şi, escaladare după escaladare, se va ajunge după alegerile din SUA la momentul în care opţiunea nuclearelor împotriva Iranului va putea fi abordată.

Evident, dacă Trump rămâne în picioare şi sondajele îl dau câştigător, e posibil ca nuclearele să zboare chiar înainte de alegeri.