AUR alege candidatul la președinție, dar nu orientarea față de UE. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna pe Chiazna.ro

Personal sunt anti-UE. Iată ultimele articole scrise despre asta:

• COMASAREA ALEGERILOR – ÎNCĂ UN INDICIU AL DECLINULUI PSEUDO-DEMOCRAŢIEI EUROPENISTE A PARTIDULUI UNIC
• PROBLEMELE ROMÂNILOR
• SINGURUL LUCRU PE CARE TREBUIE SĂ ÎL CEARĂ PROTESTATARII ESTE ROEXIT

AUR nu este anti-UE. Am fost la lansarea programului de guvernare al AUR în Craiova – mulţumesc Ringo – unde mi-am dat seama că am venit degeaba. Din start, Ringo, când am adus vorba de ieşit din UE, mi-a răspuns: nu trebuie să aruncăm şi copilul odată cu apa (din copaie). Simion, de asemenea, o dădea înainte cu patrioţi în UE.

În afară de conducerea AUR, însă, nu ştiu dacă membrii sunt de aceeași părere, dar, deoarece politica e cumva amestecată cu multă minciună, manipulare şi confuzie şi deoarece, pentru muritorul de rând, perspectiva unui ciolan bun de ros este oferită cel mai bine de AUR, nimeni din partid nu zice nimic despre unul dintre punctele de bază ale mesajului AUR: identitatea.

Toţi zic cât de rea e UE, cum că ne-a băgat botniţa pe gură, cum că ne fură resursele, dar nimeni nu propune ceea ce e firesc pentru oricine se pretinde suveranist: recuperarea suveranităţii.

Cum anume se va păstra identitatea românească în UE, nu ştiu şi nimeni nu spune. Când vine vorba, Simion bâlbâie vorbe fără sens despre polonezi, despre Orban etc. Pe bune? Polonia? Ungaria? Chiar considerați aceste state ca modele de suveranitate în UE? Despre Polonia tocmai am comentat tangeţial în articolul recent Evenimentul X.

Cei mai radicali membri AUR, care sunt cam cu ochii spre Şoşoacă, gândesc, cum şi eu am gândit o perioadă, astfel: să ne facem frate cu dracul, până trecem iazul. Adică, să nu zicem nimic de cuiul lui Pepelea, până ajungem la putere şi om vedea atunci. Dar, oare, dacă vor ajunge la putere, cei care se grămădesc în AUR ca să roadă un ciolan bun, se vor mai gândi cum să scoată România din UE?

Singura şansă de ieşire din UE este un partid care să aibă ca prim punct recuperarea suveranităţii ţării, prin ROEXIT. Chiar și un astfel de partid, chiar dacă ar fi lăsat să se înființeze, să activeze și să câștige (misiune imposibilă în UE oricum) nu va putea să se țină de cuvânt deoarece a ieși din UE presupune să ai cojones, pe de o parte, şi să fii jucător de poker bun, pe de altă parte. Evident, istoria unui stat puternic ar ajuta, dacă e să ne uităm la britanici care au fost nevoiți să schimbe toate tratatele cu toate ţările într-o perioadă extrem de scurtă și pentru asta s-au inspirat din trecutul lor, dar, mai ales, au avut oameni dedicați statului care să muncească pe coate, ca să scoată țara din rahatul care se numea UE.

Întorcându-ne, însă, la AUR, mi se pare o batjocură simularea de democrație și de “casting”, cum îi zice Digi24, pe care o aplică cu privire la cine să fie candidatul AUR la președinție când, cu privire la principalul punct de interes pentru oameni, AUR pune batista pe ţambal.

Altfel spus, AUR doreşte să se prezinte un partid naţionalist, suveranist, dar “doar în UE”. Chiar sloganul campaniei electorale AUR este “patrioţi în UE”. Melteanul de rând, votantul standard al AUR habar nu are că nu faptul că actualii politicieni sunt corupţi este problema, ci că şi cei care nu sunt corupţi nu pot face nimic în UE. Uitaţi-vă la Polonia şi la Ungaria! După aventura naţionalistă a Poloniei în care au avut inclusiv schimbat de legi, de Curte Constuţională, de jurişti, inclusiv legi anti-avort şi altele, care au stârnit protestul boşilor de la UE, Polonia a fost acum readusă pe “calea cea bună” în forţă deşi vechiul partid a avut majoritate, deşi economic Polonia a crescut foarte mult sub conducerea naţionalistă capabilă din acest punct de vedere şi deşi, culmea, s-au cam ţinut de promisiuni. Însă câtă vreme nu au ieşit din UE când se putea, polonezii au ajuns din nou sub talpa Bruxellului.

Un alt exemplu foarte tragic este Grecia care, dacă ieșea din UE când a fost situația tensionată din 2012, acum poate își revenea economic. Între timp, din 2012 până acum, de când au primit zăhărelul UE, grecii au ajuns să aibă un PIB similar cu cel pe care îl aveau înainte să intre în UE! Deci, practic, sub UE, grecii au staționat la PIB peste 20 de ani. Şi asta fără să luăm în calcul inflația sau faptul că, deși au același PIB, au o rată a îndatorării de X-ori mai mare ca atunci. Dar ce au zis politicienii greci în 2012 (și, la urma urmei, și poporul): lasă că poate dacă plecăm e mai rău, așa, sub jugul UE, ne revenim încet-încet! Culmea e că nu şi-au revenit și chiar e mai rău deoarece, pe lângă economia distrusă, grecii au pierdut și un număr de trei ori mai mare de emigranți decât pierdeau înainte (sursa), fluxul acestora rămânând crescut cel puțin până în 2019, cât merge studiul referit.

În final, pe lângă acest aspect al teatrului penibil pe care îl face AUR înscenând acest simulacru de democrație, mai atrag atenția și asupra penibilei situații în care se pune Simion. Halal lider, halal responsabilitate, dacă tocmai liderul partidului nu își asumă rolul, ci se fofilează, lăsând tot felul de semne de întrebare, tot felul de nume ca să fie venitlate și rumegate aiurea în presă. Până acum, nu doar că Simion trebuia să își asume candidatura, dar trebuia să fi terminat deja toate gloanțele (mediatice) pe care, inevitabil, coaliția le are la pachet. Până acum AUR, dacă chiar este un partid responsabil și pregătit de guvernare, trebuia nu numai să aibă deja candidat la preşedinție, dar şi câte 3 candidaţi pentru fiecare post de ministru, alături de prim-ministru. Trebuia deja să aibă un program de guvernare, nu o fiţuică de marketing făcută de specialiştii evrei pentru branding politic pe care i-au angajat.