Despre impostură și simonie

Ziua de astăzi pare a sta sub semnul acuzațiilor de plagiat la adresa dr. Dan, oricât de straniu și de aberant euristic îmi pare, există totuși oameni dispuși să citească o teză doctorală în domeniul matematicii dacă efortul astfel depus este finalizat cu demascarea unui plagiat. Iacobinismul pare a fi o plăcere per se, textul de față nu dorește să dezvolte această idee. Deși contemporanii par să găsească resurse nebănuite pentru a identifica plagiatorii, am simțit întotdeauna că simonia – iar nu plagiatul – este forma supremă a imposturii. Dacă am o oarecare simpatie și chiar un soi de stimă pentru plagiatori – acești eroi ai secolului XXI care refuză să sporească cantitatea de maculatură universitară – simoniacii mi-au creat mereu senzația că merită un colț al lor în iad, o satană dedicată care să le alimenteze din belșug cazanul cu smoală cât mai fierbinte.

La smoală fierbinte și cazan m-am gândit citind articolul din adevărul.ro în care dr. Glăvan – prezentat fiind ca ”Profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard“” ne explică avantajele trecerii la euro ”nu din motive științifice, ci din considerente politice”.

Căci știința este clară. Dr. Hülsmann publică prin 1997/1998 în Jurnalul de Studii Libertariene – o publicație fondată de dr. Rothbard – un text numit Unificarea politică: o teoremă a progresiei generalizate. Teza centrală a textului dr. Hülsmann este aceea că orice creștere a puterii statului urmează o progresie de tip clichet: fiecare avans în putere face ca câștigurile ulterioare de putere să fie mai ușoare și mai probabile. Unificarea politică este deosebit de eficientă în acest sens deoarece eludează sau depășește limitele naturale ale evoluției politice, permițând o expansiune generală și accelerată a puterii statului. Fără a formaliza sub forma unei teoreme, dr. Rothbard a folosit argumentul dezvoltat de dr. Hülsmann în mod repetat, în special în domeniul monetar, un exemplu fiind ilustrarea modului în care statul distruge progresiv valoarea monedei.

Studentul doctoral și discipolul dr. Rothbard, dr. Hans Hermann Hoppe, se folosește de teorema progresiei în nenumărate texte pentru a arăta modul în care statul erodează în mod sistematic libertatea.

Teorema progresiei – publicată pentru întâia oară într-o revistă fondată de dr. Rothbard – ne-a permis nouă austriecilor să știm înaintea tuturor că Uniunea Europeană se va transforma cu necesitate într-un proiect totalitar așa după cum știm că moneda euro va putea fi folosită politic pentru a confisca proprietatea privată cu atât mai eficient cu cât sunt mai mulți cei nevoiți să o folosească. Extinderea monedei euro spre Bulgaria permite politicienilor să jumulească mai eficient nu doar populația bulgară ci și pe cea franceză sau germană. La fel, impunerea euro asupra populației României nu va face ca doar românilor să le fie confiscată mai eficient proprietatea ci va duce la o asuprire mai eficientă a populației în toate zonele în care euro este folosit. Desigur, politicianul român va fi lipsit beneficiile care vin o dată cu efectul Cantillon dar politicianul european se va înfrupta cu atât mai mult din puterea de a distribui beneficiile efectului Cantillon către propria clientelă politică.

Cu alte cuvinte argumentul politic prezentat de dr. Glăvan este fals, extinderea monedei euro către România va duce cu necesitate la creșterea opresiunii în zona euro. Dimpotrivă, fragmentarea monetară este dacă nu garanția atunci măcar premiza disciplinei monetare. Într-adevăr, expansiunea monetară are consecințe (inflație) cu atât mai rapid cu cât moneda are mai puțini utilizatori. Disciplinarea politicienilor nu se face prin unificare politică ci, dimpotrivă, prin fragmentare politică.

Dr. Glăvan pare a se fi specializat în a aduce argumente simoniace în favoarea a tot soiul de instrumente de represiune politică folosite de stânga troțkistă / post-modernă pentru a ne distruge libertatea și autonomia individuală. Impostura intelectuală, indecența sunt, în acest caz, dincolo de firescul peisajului politic și universitar dâmbovițean căci școala austriacă, ideile unuia dintre titanii austrieci – dr. Murray Rothbard – reprezintă șansa noastră de a ne revendica libertatea.