Dl. Fink și Hidroelectica

Comunismul a căzut în 1989 dintr-un motiv simplu, pur și simplu calculul economic nu este posibil într-o economie socialistă, chestiune demonstrată de von Mises într-un eseu scris în 1922. Comunismul a făcut implozie tocmai din acest motiv, a lăsat în urmă sărăcie și un munte de cadavre.

Deși argumentul misesian este complex, la baza acestuia stă natura antreprenorială a sistemului capitalist. Calculul economic este posibil într-o economie capitalistă tocmai din pricina naturii antreprenoriale a sistemului capitalist. Sistemul economic socialist este unul administrativ – în nouvorbă managerial. Administratorul/managerul nu poate face calcul economic, doar mediile antreprenoriale pot produce calcul economic.

Reproduc mai jos o parte a argumentelor pe care le-am dezvoltat într-un alt text, îmi pare oportun să  o fac în actualul context, este vorba de intenția actualului guvern de a privatiza anumite companii aflate în proprietatea statului român.

1 fondurile de investiții precum BlackRock, Vanguard, sau State Street dețin cele mai multe acțiuni în 100% din companiile S&P 500 deținând cumulativ între 20 și 25% din totalitatea acțiunilor. Nu putem face achiziția unui computer, a unui automobil (cu posibila excepție a unor mărci chinezești/rusești), nu putem ieși din supermarket fără a băga bani în buzunarul celor de la BlackRock, Vanguard, sau State Street. Rothbard preia de la von Mises argumentul calculului economic și-l generalizează pentru structurile monopoliste. Acesta este motivul pentru care marile corporații americane sunt incapabile să mai facă calcul economic, motivul pentru care sărăcim, economiile occidentale – dominate de corporații imense – au devenit medii administrative/manageriale în care calculul economic este cvasiimposibil. Mecanismele ineficienței occidentale sunt identice cu cele construite de socialismul sovietic, au doar denumiri mai sofisticate, în loc să se numească Comitetul de Stat al Planificării acestea poartă nume precum Aladdin ascunzând aceeași structură cibernetică prăfuită, încercată de comuniștii sovietici, sub numele unui personaj din basmele orientale. Trebuie înțeles că după cum comuniștii sovietici nu au putut nici troțkiștii de tipul BlackRock, Vanguard, sau State Street nu vor putea rezolva o chestiune de principiu precum structura proprietății cu artificii ne natură tehnică precum o soluție cibernetică.

La fel ca mai sus, există așa numitele fonduri suverane, fonduri de pensii etc toate acestea gestionate administrativ/managerial și nu antreprenorial. Acestea poluează, de asemenea, structura acționariatului companiilor listate pe bursă împiedicându-le să facă calcul economic și deci să-și găsească busola către eficiență.

2 Poate cea mai utilă idee de exploatat în folos propriu cu care cititorul acestui text poate rămâne este aceea a existenței unei pompe de transfer al bunăstării care funcționează unidirecțional dinspre populație către deținătorii de active. Această pompă este cu atât mai eficientă cu cât ne aflăm mai sus în lanțul trofic, efectul Cantillon amplifică eficiența acestei pompe a transferului de bunăstare. Argumentul – pe scurt – este următorul: economia funcționează de decenii întregi cu rate negative ale dobânzii (oricât ar încerca sicofanții etatiști să livreze argumente econometrice contrare, adevărul economic este simplu: dobânzile reale sunt negative). Ca urmare cumpărăm cu un credit care se devalorizează active reale. Reluăm ciclul cât mai accelerat (după primul ciclu avem colaterale) pentru a ne îmbogăți. Marea masă a populației care nu are acces la credit pentru a cumpăra active (cumpără cu cardul de credit de la supermarket) ci sărăcește prin inflație aflându-se la subsolul lanțului trofic. Apoi urmează personaje precum medicii, avocații etc care ”investesc” în imobiliare încercând să-și protejeze munca. Apoi sunt diversele firmulețe care iau credite pentru diverse utilaje etc. La vârf este cartelul bancar care emite fracționar moneda, aceștia sunt chiar în miezul pompei transferului de bogăție având randamente de 80%. Oameni precum dl. Kyiosaki au devenit virtuozi ai pompei de transfer a avuției îmbogățindu-se. Nu pot decât recomanda cititorilor acestui text să urmărească producțiile (cărți/interviuri/video) domnului Kyiosaki pentru a înțelege cum să-și protejeze munca. Este de notat că oricât de odios și de neproductiv pare dl.  Kyiosaki unei minți normale acesta nu a inițiat răul/agresiunea economică, acesta încearcă doar să se protejeze de existența pompei transferului de bunăstare, atitudinea acestui om este una defensivă, oricât de dinamic și de ofensiv ne pare discursul domnului Kyiosaki poziția acestuia este mereu una defensivă.  Răul satanic ascuns în miezul societăților noastre este emisiunea fracționară de monedă, activitate neproductivă, motorul pompei transferului de bunăstare.

Cele două argumente de mai sus sunt argumente limpezi și clare împotriva așa zisei privatizări a companiilor de stat românești (care din pricina imposibilității calculului economic nu știm dacă sunt sau nu profitabile deși sunt nominal pe plus). Acestea nu trebuie privatizate pentru că:

1 capitalismul contemporan nu mai este un sistem antreprenorial, cel mai probabil companiile românești vor ajunge în portofoliul BlackRock, Vanguard, sau State Street care – din motive care țin de fundamentele funcționării economiei – nu sunt în mod necesar mai eficiente decât un administrator numit politic. Suntem în plină implozie a capitalismului occidental, retrăim anii 89. Putem aștepta să privatizăm după ce vom fi curățat economia de structurile ce o parazitează.

2 Statul român nu are interesul să încaseze bani care se devalorizează accelerat (de fapt dolarul se află într-un proces de implozie), dimpotrivă, ar trebui să folosească în interes propriu pompa transferului de bogăție acumulând active după cum statul polonez a achiziționat recent metal prețios etc.

Diverșii sicofanți satanici ai troțkismului economic, glăvanii, guranii etc nu pot trăi într-o economie din care a dispărut pompa transferului de bunăstare / emisiunea fracționară. Zgomotul acestora nu ar trebui să ne impresioneze prea tare, acesta este o măsură a interesului  BlackRock, Vanguard, sau State Street în chestiunea așa zisei privatizări a companiilor de stat românești. Desigur, cel mai probabil dl. Fink a câștigat deja, ca de obicei ne agităm degeaba, consensul politic este clar în acest domeniu. PSD nu inițiază o moțiune de cenzură având ministrul justiției în funcție (acesta are obligația să contrasemneze hotărârile primului ministru) tocmai pentru a permite tefeleilor să numească un ministru +/- interimar al justiției care să binecuvânteze transferul companiilor românești către marile firme financiare internaționale.