Spaima războiului: o paralelă cu bau-baul plandemic. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Am avea toate elementele ca să comparăm sperietoarea cu virusul cu sperietoarea cu răzbelul. Problema e că nu a fost deloc prea sperios cel care s-a speriat niţel în plandemie şi nici acum cel care se sperie de război nu este deloc doar influenţat de media.

E simplu să trăiești cu gândul că totul este iluzie şi că doar ce se întâmplă în jurul nostru este real, presa minte, tot ce dau la TV sunt minciuni. Este însă şi fatal. Sute de mii de ucraineni au fost prinși pe nepregătite când au intrat rușii peste ei. Totul deoarece nu s-au uitat la TV deoarece credeau că televiziunile spun minciuni.

Acum că noi am trecut cum am trecut prin plandemie, mă refer la români, ni se pare o nimica toată. Adică ni se pare că a fost mai mult show la TV cu doctorii vânduți măcănind zilnic cât de nasol e, cu cozile mașinilor mortuare la morgă etc. Dar dacă trăiam în Australia, unde vaccinarea a fost cam obligatorie şi lumea nu putea să iasă afară deloc şi tot show-ul a durat ani buni de zile, cum ar fi fost?

Dar chiar şi la noi, nu chiar toți au scăpat ușor, boala i-a secerat pe cei care nu au gândit cu capul lor (să ia vitamina D, să trateze simptomele, să nu accepte să fie internați în saloanele morții etc). Acum se pare că cei mai secerați vor fi care pun botul la știrile TV şi acceptă miile de lei pe care le oferă armata ca salarii la fraierii care urmează să fie trimiși în Ucraina.

Povestea este lungă şi e o vorbă că istoria nu se repetă, ci rimează. Impresia mea este că, dacă în plandemie TV a speriat lumea degeaba, acum TV nu sperie lumea cum trebuie, ba din contră, mai ales nouă, românilor, ne dă o falsă iluzie de securitate când, de fapt, ce facem noi cu transformarea într-o bază americană nu este decât o profeție care se împlinește prin sine însăși, deoarece evident că rușii se simt atacați şi evident că, cu primul prilej, noi vom fi ținta lor. E la mintea cocoșului.

Ei bine, presa ne spune acum să fim liniștiți din cauza acestei situații, deși evident că tensiunea este crescută şi că tocmai prin acțiunile pe care le ia vestul şi căror acțiuni noi suntem parte, războiul va escalada şi poate chiar va face bum-bum de ăla mare, cu nucleare.

Specific stărilor tensionate este confuzia. Puțină teamă cu puțin calcul ne scoate din confuzie şi ne ajută să luăm deciziile corecte, cei care nu dormim pe noi. Bunăoară, confuzia principală la noi este că riscul este de război, dar se omite total că factorul principal al acestui risc este tocmai prostia noastră şi că, dacă am judeca cu capul pe umeri, cel puțin pentru noi, acest risc ar putea fi complet eradicat, deoarece, dacă noi nu plecăm capul la NATO, rușii nu au nici un interes cu noi, mai ales acum, când au atâți alți dușmani.

Dar, cumva, acest joc de provocare a mionionilor împotriva ruşilor pe care îl fac americanii este amuzant în sensul că minionii, deşi sunt sclavi totali şi execută orbeşte ordinele, din când în când câte unul mai are o reținere şi lasă ciocul mic, dând un pas înapoi. Nu vorbesc de Ungaria, care este un caz aparte, ci de Polonia. Nu de puține ori, în ciuda încordării lor, polonezii au dat înapoi mai mult ca noi. Cerealele ar fi un prim exemplu, dar şi faptul cu Donald Tusk deja a trimis condoleanțe rușilor cu privire la atentate, în timp ce mutulică de la noi tace mâlc, e un alt semnal. Polonia poate nu e cel mai bun exemplu, dar aș adăuga aici şi Slovacia despre care nimeni nu a mai auzit nimic, deși cu siguranță nu face cum zice președintele nostru, că tine secrete ajutoarele pentru Ucraina.

Întorcându-ne la paralela între spaime, aş mai face o mică observație. Dacă comparăm cu plandemia, România nu avea nimic special prin care să zicem că am fi fost mai mult expuși în fața problemelor plandemice. Din contră, populația rurală, ferită de aglomerări, expunerea infimă la închiderea societății (turism, servicii etc), sistemul medical destul de “special” prin moștenirea de voie, de nevoie a relațiilor şi a pilelor, scepticismul natural cu privire la orice ordine băgate pe gât cu forța rapid. Or rapiditatea, blitz-krieg-ul plandemic au fost tocmai principalul mecanism prin care s-a încercat preluarea controlului total asupra societății.

Acum, marea diferență este că “focarul” este chiar la granița noastră şi noi suntem cumva baza unde se face “trierea” bolnavilor care acum vor fi trimiși nu în saloanele morții şi nici să înfrunte serul “salvator”, ci pe front. Deci, proximitatea față de pericol este acum chiar mai mare, dacă riscul nuclear să zicem că există pentru toți, așa cum în plandemie toți au făcut virusul, mai puțin africanii care au de luptat zilnic cu viruşi de cinci ori mai puternici ca SARS.

O paralelă care se mai poate face ar fi răul pe care ni-l putem face singuri. Dar, pe asta nu discut prea mult, deoarece este specific românesc să ne împușcăm singuri în picior. Şi în plandemie, ca şi în război, ca şi pe timp de pace, românii știu să se autodistrugă şi să facă răul şi mai rău.

În concluzie, nu cred, deci, că spaima este una programată. Spaima este consecința unei lumi nebune în care chiar trăim şi ale cărei minunății ne afectează viața şi ne-o va afecta şi mai mult. Fiecare poate extrage cât are nevoie din ce se întâmplă şi se poate adapta la situație. Din păcate, cunosc oameni care încă caută să cumpere apartamente la prețuri astronomice, care încă investesc în imobiliare şi speră să trăiască în ele la pensie, care încă își extind capacitățile de producție şi se zbat să facă afaceri, crezând că România va fi ferită de răzbel, etc. Cumva e bine că mai sunt şi naivi din ăştia care nu au habar nici măcar de măririle de taxe, explozia dobânzilor şi hiperinflaţia care va lovi România după alegeri.