Cu boii pe bursă. Opinia lui Dan Diaconu

Un articol publicat de Dan Diaconu inițial pe trenduri.blogspot.com

Că nebunia e mare o știam, dar că e atât de mare chiar și mie mi-a fost imposibil să-mi imaginez. Discuția mea preferată este cea legată de bursele occidentale. Ce se întâmplă acolo? E absolut de neimaginat! O nebunie mai mare efectiv nu există.

Chestia și mai interesantă este că nebunia e veche. În 2008 vorbeam despre supraevaluarea piețelor. Am greșit, deoarece ceea ce era atunci era de-a dreptul bun simț față de mega-hiper-evaluarea din prezent. Dacă m-aș apuca să-i spun unui broker de acum 40-50 de ani care-s indicatorii la care au ajuns titlurile americane, cu siguranță că mi-ar spune că sunt dus cu pluta și că e cazul să nu mă mai droghez. Să lăsăm, însă, considerațiile de-o parte pentru a înțelege cum stă treaba la firul ierbii.

Nvidia ați spus? Păi cum să nu spuneți, doar asta repetă isteric toată lumea. Ești nebun – mă vor agresa „analiștii” –  nu vezi că a avut venituri record??? Ceea ce e mai bun de-abia de-acum începe! Sunt ferm convins, doar că am prostul obicei de a mă uita bine la cifre. Păi cifrele sunt bune, nu vezi??  Da, sunt minunate, însă a rămâne la cifrele brute înseamnă să ai un creier de găină beată. Evaluarea situației trebuie făcută în funcție de context. De exemplu, cineva îmi poate spune că o mașină poate merge cu 800 km la oră în condiții de siguranță pentru șofer. Îți dă și dovada că a străbătut o distanță de 800 km într-o oră. Să îl cred? Fraierii vor spune că da, doar că în final afli că mașina aia era într-un avion, iar viteza era a avionului. Într-adevăr, ea mergea cu 800 km/h, doar că, de fapt, ea staționa.

La prima mână, când vezi o acțiune te uiți la câțiva indicatori pentru a-i face o evaluare diagonală. Spre exemplu, eu mă uit la clasicul P/E. Știți cam cât e un P/E acceptabil? În jur de 10. Când cumpăr acțiuni caut un P/E cât mai mic. De ce? Pentru că acest indicator îmi spune cam în câți ani îmi recuperez investiția în acțiunea respectivă. Desigur, asta dacă totul merge exact ca acum. Aveți idee cât este indicatorul P/E la Nvidia? Țineți-vă bine: peste 100!!!

Ideea e că trebuie să punem treburile în context, nu să judecăm cu ochelari de cal. Așa ni se spune. Microsoft, o acțiune cumva corectă pentru mine de-a lungul timpului, are un P/E de 37, ceea ce-mi spune că e mult supraevaluată. Amazon, pe care de multă vreme o consider supraevaluată are 60, iar Apple e ceva mai aproape de pământ cu 28. Spre comparație, vă voi spune că Hidroelectrica are puțin peste 8, iar SNP pe la 9.5! Să nu rămânem, însă, aici deoarece surprizele abia acum încep!

Un alt indicator pe care mă uit este P/S. E un raport simplu între capitalizarea companiei și cifra de afaceri, indicându-ne cât este dispus cumpărătorul acțiunii respective să plătească pentru fiecare unitate monetară generată de societatea în cauză. Un P/S sub 1 ne indică o societate posibil subevaluată, în timp ce unul peste 1 ne indică o societate posibil supraevaluată. Bun, cât credeți că este P/S în cazul Nvidia? Mai are puțin și ajunge la 50!!! În termeni bursieri, așa ceva era până de curând imposibil de digerat. De ce? Pentru că e ilogic.

Un P/S de 50 înseamnă că, dacă acea companie ar transforma întreg venitul său în dividende timp de 50 de ani, abia atunci ai putea să-ți amortizezi prețul plătit. Doar că nu poți transforma întregul venit în dividende pentru că ai angajați, utilități, alte costuri de funcționare, taxe și impozite și multe alte chestii de plătit. Poți spune că estimezi o dezvoltare spectaculoasă a companiei, dar cât ar trebui să fie această dezvoltare în condițiile în care randamentul actual al dividendelor este de 0.02%??? Cu cât ar trebui să explodeze veniturile ălea și cât și-ar putea optimiza acea companie costurile pentru a ajunge cât de cât la normalitate? Cu alte cuvinte, la ce evoluție se speră pentru a plăti 50 de dolari pentru fiecare dolar din cifra de afaceri?

Privind în context raportul P/S, vom constata că supraevaluatul Amazon are un raport de „doar” 1.89, în timp ce Apple e pe la 7, Microsoft a decolat pe 14, iar Google la 6. E clar că situația e sărită rău de la normal. La noi, Hidroelectrica are un P/S de peste 4, iar SNP surprinde cu un preț cât se poate de corect evaluat, anume la 1!

Aș putea să vă înșir numeroși alți indicatori care sunt efectiv halucinanți. Nu o fac deoarece situația ar fi similară. Concluziile, însă, sunt cât se poate de interesante. Bursa e o instituție menită a tranzacționa bucăți din companiile listate, la prețuri cât de cât corecte. E clar că indicatorii de evaluare și cei financiari sunt doar fotografii de moment, însă acestea sunt datele pe baza cărora trebuie să luăm decizii raționale. Ceea ce vedem acum în toată lumea occidentală este că piața bursieră s-a transformat, din una în care investitorii își bazau decizia pe judecăți raționale, într-o mega-schemă piramidală. NU sunt vorbe mari! De-atâta amar de vreme „isteții” îmi dau peste nas spunându-mi: „Ia uite cât a ajuns Amazonul! Tu spuneai că e supraevaluat!”. De altfel, nu doar eu văd așa lucrurile, ci inclusiv insiderii care profită de nebunie vânzând la greu acțiuni. E greu de crezut că actualele prețuri se vor întoarce vreodată. Dar, să nu ne grăbim: resursele de nebunie par nelimitate în vremurile noastre!

Așadar, dacă e să dau o recomandare în ton cu vremurile pe care le trăim, aceasta este BUY! Dacă, însă, e vorba să dau o recomandare bazată pe rațiune, atunci treburile se întorc radical și nu pot spune decât să vedeți cum faceți ca să scăpați din casa de nebuni!