SUA-China: de șapte ori NU. Opinia lui Dan Diaconu

SUA-China: de șapte ori NU. Opinia lui Dan Diaconu

Un articol publicat de Dan Diaconu inițial pe trenduri.blogspot.com

Probabil sunteți curioși de ceea ce s-a petrecut cu adevărat la vizita lui Blinken în China. Știu că tot felul de comentatori discută chestiuni care mai de care mai abracadabrante și, cel mai probabil vă doriți o prezentare onestă, frustă și fără echivocuri. Ei bine, fix asta vom trata în articolul de azi.

Ca o traducere scurtă, voi spune că tot efortul lui Blinken s-a finalizat cu șapte răspunsuri de NU. Care mai de care mai ferm. Mă rog, nici nu-mi dau seama ce altceva putea primi la ce probleme a ridicat. Dar, să le luăm pe rând:

De ce-a mers Blinken acolo? Ca și Yellen, pentru a cere imposibilul. Janet Yellen a mers pentru a le cere chinezilor s-o lase mai moale cu producția industrială, să-i mai lase și pe tovarășii europeni și americani să se afirme prin intermediul unor strategii de no-combat. Chinezii au ascultat cu atenție și au răspuns plini de pasiune: „Canci!”.

Blinken, mai cu diplomația pe el, a venit pentru a le spune chinezilor s-o lase mai moale cu Rusia. De altfel, nu e nici o surpriză că, dintre cele șapte puncte ale vizitei sale, cinci se referă la Rusia. Frustrarea SUA în ceea ce privește modul în care și-o ia în bot în Ucraina a început să creeze inamici imaginari. De exemplu, americanii sunt convinși că Rusia câștigă teren acolo din cauza ajutorului dat de chinezi. Ceea ce e absolut fals. Dacă China ar ajuta Rusia, războiul probabil s-ar termina mult mai repede. China însă, în general, respectă o parte a restricțiilor impuse de SUA, în special cele legate de echipamentul militar.

Inițial, Blinken a cerut ca China să rupă total comerțul cu Rusia, iar chinezii i-au spus discret că nu e pe tarlaua mă-sii. În termeni diplomatici i s-a comunicat că schimburile comerciale dintre cele două țări nu încalcă nici o sancțiune de-a ONU, astfel încât solicitarea SUA este aberantă. După care, Blinken a dat înainte cu problema exporturilor chinezești cu dublă utilizare. Spune Blinken că, întrucât anumite produse pot fi folosite și în război, acestea nu ar trebui exportate. Chinezii i-au spus a doua oară „pas” întrucât noțiunea de „produs cu dublă utilizare” e absolut vagă. Un pahar de apă poate fi folosit atât acasă, cât și pe front. Asta ar însemna ca să li se refuze chinezilor posibilitatea de a exporta inclusiv pahare în Rusia. O imbecilitate, desigur.

După aceea, Blinken a ridicat la fileu problema exercițiilor militare comune, accentuând că japonezii sunt deranjați de acestea. Din nou, chinezii i-au spus „nu” deoarece nu trebuie să dea socoteală nimănui despre ceea ce fac în apele internaționale. Oricum, să aduci argumentul Japoniei pe teren chinezesc e o formă de prostie fenomenală. Ceea ce nu e deloc de mirat!

Cum treburile nu prea evoluau, Blinken a adus în prim-plan sclavii europeni. El a spus apăsat că războiul din Ucraina este văzut de europeni ca o amenințare directă la adresa lor și de aceea Europa poate deveni reticentă la colaborarea cu China dacă nu sunt impuse restricții Rusiei. Desigur, chinezii cunosc statutul de vasalitate al Europei față de SUA și, cu toate acestea, n-au fost impresionați. Dacă SUA va împinge UE la sinucidere prin boicotarea Chinei, cu siguranță că asta nu are cum să dureze. Deja cei din Europa au ajuns la capătul puterilor astfel încât o boicotare a Chinei ar fi exact bomboana de pe colivă. Asta deoarece, din momentul doi, Europa ar deveni echivalentul Zimbabwe (mă rog, dacă te uiți pe străzi s-ar putea să te crezi deja acolo!). Deci, din nou NU.

Apoi, a venit problema Mării Chinei de Sud. Aici poziția chinezilor e inflexibilă, la fel ca și cea a americanilor și a sclavilor lor. Doar că, pe măsură ce China își consolidează poziția acolo, capacitatea de negociere a americanilor e din ce în ce mai redusă. Și, cel mai probabil, se va tranșa după ce se vor trezi cu un vapor scufundat acolo. Deocamdată nu se va întâmpla asta, dar nu mai e mult!

În final, Blinken a scos artileria grea la atac, amenințându-i pe chinezi că e posibil ca SUA să impună sancțiuni împotriva lor din cauza atitudinii inflexibile. În cadrul acestei discuții, a venit la pachet și problema TikTok. Chinezii au spus apăsat că știu că marea problemă a americanilor nu e vreo ipotetică acțiune de spionare chinezească prin intermediul TikTok (ce-ai putea spiona la niște retardați care dau non stop cu laba pe ecran?), ci că SUA vrea să pună mâna pe algoritmul de recomandare utilizat de TikTok. China, în cazul acesta, a anunțat că va riposta pe linia protecției proprietății intelectuale. Iar asta ar fi jale pentru SUA deoarece și-ar lua adio de la o groază de venituri de-acolo. Așa cum v-am spus, problema TikTok a fost discutată în cadrul mult mai larg al amenințării americane. Iar chinezii, calmi, le-au explicat partenerilor lor mai grei de cap că orice acțiune ilegală va avea parte de o reacție dură din partea Chinei.

Finalizând, vă voi spune că Blinken, exact la fel ca și Yellen, a mers efectiv degeaba cu basca-n mână la Bejing. Sau, cum s-ar spune în termeni antici modernizați, „Veni, Vidi, Canci”.

Partajează acest conținut:

Publică comentariul