Actualități de pe frontul din Ucraina. Opinia lui Chiazna. VIDEO

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Cred că ultimul articol despre starea războiului a fost în DE CE SE GRĂBESC RUȘII? din 16 DEC 2023.

Situația pe front este nasoală, dar doresc să vă atrag atenția asupra unui aspect. Toată lumea – și chiar eu am mușcat din această gogoașă – credea că odată cu iarna, deoarece vine frigul și zăpezile, războiul ia o pauză și, cu excepția unor bombe pe ici, pe colo, mari mișcări nu există.

Vă reamintesc că Avdiivka este o redută fortificată dinainte de război deoarece este ca o cetate naturală, fiind greu de cucerit. Rușii o înconjoară și îi atacă pe ucraineni din toate părțile. Dacă pică, rușii mai mută linia frontului cu vreo 50 km cel puțin și stabilizează ditamai teritoriul împrejur.

ACTUALITĂŢI DIN UCRAINA – 26 OCT 2023

Atât Avdiivka, cât şi alte localități mai mici din zonă, conțineau fortificații construite înainte de acest război, chiar de când au pornit frecuşurile din Donbass şi când ucrainenii se așteptau de atunci să primească un răspuns de la ruși. Prin urmare, au fortificat tot ce se poate la granița Donbass-ului.

Nu am urmărit îndeaproape luptele, ca mai înainte, deoarece și eu sufăr de Ukraine-fatigue. Dar, pe ici, pe colo, iată un scurt rezumat cu cele mai importante mișcări (sau stagnări) recente:

Avdiivka a picat – este poate singurul eveniment care a transpirat în presa de la noi. Ce nu se spune este, însă, că cucerirea Avdiivkăi a durat mult mai puţin decât în cazul Bahmutului deşi, cel puţin din punctul de vedere al terenului, Avdiivka era mai favorabilă decât Bahmutul. Sunt mai multe similarități cu Bahmutul, prin aceea că aici erau cei mai motivați luptători ucraineni, cu experiență și motivație puternică. Ei, practic, ar fi urmat să recupereze Doneţkul dacă SUA le dădeau arme, avioane, rachete și de toate ucrainenilor cu care să îi facă muci pe ruși.

Despre cum a picat Avdiivka nu discutăm prea mult doar că, ca și în Bahmut, rușii au aplicat tehnica cleștelui. Evident, multi ucraineni au fugit în ultimul moment, cu greu, mulți au fost prinși, alții hăituiți. Măcel! Pe lângă două Leoparduri lăsate în urmă deoarece s-au împotmolit în neşte gropi, ucrainenii au lăsat muniție și echipamente în urmă, semn că retragerea a fost cam haotică. Chiar dacă o companie Azov a ajutat la retragere, este clar că, cumva, conducerea Armatei nu a avut un plan de retragere și nici o strategie cu privire la Avdiivka.

Ce urmează? Rușii vor recupera toate sătucele dimprejur și vor consolida un cordon de cam 50k în proximitatea Doneţkului, poate chiar până la Pokrovks. Această marjă este necesară pentru a feri Doneţkul de artileria ucrainenilor care bombardează locații civile și, evident, pune în pericol viața locuitorilor. Vă reamintesc că Doneţk încă este locuit și avea în 2017 1 milion de oameni. Chiar dacă mergem pe o estimare de 20% care să nu fi plecat încă, asta înseamnă un oraș cât Galaţiul. Pe lângă populaţie, evident Doneţk are spitale, depozite, clădiri cu beciuri care pot fi folosite pentru comandamentele Armatei etc., deci, pe scurt, e important pentru ruși ca Doneţk să iasă în afara razei de 50 km cât poate artileria să dea lovituri mortale precise.

Un amănunt interesant este că un voluntar rus care a postat pe Telegram câteva statistici cu pierderile rușilor (16 mii soldați și 300 tancuri) a fost sinucis de ruși. Nu aveam habar de această categorie de sprijin a Armatei Ruse, dacă nu aflam de la propaganda oficială ucraineană care a evidențiat bineînțeles acest “incident”. Această mișcare de voluntari ajută Armata, strânge bani, cumpără echipamente. În Rusia! Şi, culmea, îi pasă de oameni, de pierderi, de faptul că nu se luptă cu cap.

Că veni vorba de luptat cu cap, un general imbecil rus s-a gândit să facă o inspecție a trupelor. Ucrainenii au aflat (aka au văzut live pe sateliții americanilor) și au trimis câteva rachete Himars și i-au făcut muci. Zeci de morți, doar pentru că generalul dorea să le vadă unghiile? De aceea zic că acel buffer de 50km, cam cât bat Himars-urile primite de ucraineni, este vitală pentru siguranță şi prin urmare, ruşii vor încerca să o realizeze în jurul Doneţkului.

Că veni vorba de această graniţă, cea mai optimistă variantă de exit din acest război pentru ucraineni ar fi ca rușii să accepte să cedeze, pe lângă ce au acum, un buffer de 50 km în jurul teritoriilor deja ocupate. Dar negocierile de pace nici nu auzim de ele, darămite să sperăm că se va termina curând! Din contră, SUA vor “long war”…

Singura speranţă de pace vine doar în scenariul unei lovituri de stat în Ucraina, în care Armata să îl dea jos pe Zelensky care este oricum extrem de nepopular, mult mai nepopular decât ne imaginăm noi și decât transpiră în afară.

Însă, după ultimele mişcări, Zelensky nu doar că încă are frâiele puterii, dar şi-a consolidat puterea și prin mătrăşirea principalului inamic, şeful Armatei, care cerea nu neapărat negocieri şi pace, cât măcar mobilizarea. Deoarece, vă reamintesc, Ucraina încă nu a declarat stare de război deoarece asta ar presupune mobilizare, care ar fi foarte nepopulară.

Faptul că Ucraina nu a declarat încă stare de război și mobilizare ar trebui să fie suficient să ne pună semne de întrebare cu privire la aderența reală a poporului față de cauza ucraineană.

După mine, majoritatea populației este cumva în expectativă, speră ca vestul să finanțeze masiv Ucraina și ca armata de profesioniști, cu voluntarii care s-au oferit după, cu armele oferite de vest să fie suficiente pentru a câștiga. Adică, judecând pe câteva aspecte legate de starea lucrurilor, nu cred că putem concluziona sigur 100% că ucrainenii sunt trup și suflet alături de Zelensky, chiar dacă, vocal, sunt clar împotriva rușilor și şi-ar dori să fie primiți în UE și NATO, cu condiția ca ei să nu facă prea mult efort însă, mai precis, să nu se ducă pe front sau să accepte tot ce presupune starea de război (naționalizarea resurselor, munca patriotică, salarii mici, rații de mâncare etc).

Mare parte din ucraineni, cei care nu sunt direct afectați de război, deși au o viață grea, au, totuși, o viață relativ normală. Iată, de exemplu, ce zice un estonian care, având nevasta ucraineancă, deși ar putea să locuiască la el în țară, consideră că viața în Ucraina e mai bună decât în Estonia, cel puțin pentru el, prin prisma nivelului de trai. Am urmărit întreg videoul și estonianul ne explică cum și-a renovat casa, cum afacerile merg bine, cum îi place sauna deși au și un ciubăr, etc. Locația este proximitatea Odesei.

Cu privire la alte zone ale frontului, pe Zaporojie ruşii încă nu au recuperat Robotyne, dar este doar chestiune de timp. Personal, nu înțeleg dezinteresul roșilor pentru această regiune decât că, suspiciunea că doresc să taie ucrainenilor ieșirea la Marea Neagră nu e prea reală. Evident că dacă costurile vor scădea, avansul va avea loc și aici, dar, deocamdată, dacă ne uităm pe hartă, acest front este cel mai vestic progres al rușilor, prin urmare e firesc ca prioritatea să fie în alte zone, cu tot riscul – dovedit deocamdată scăzut – al penetrării ucrainenilor spre Crimeea.

Mai degrabă, rușii preferă să “rezolve” loviturile ucrainenilor asupra Crimeei prin acțiuni punctuale de pedepsire pentru fiecare lovitură semnificativă a ucrainenilor.

Vilohorivka este de departe prima pe lista to do a rușilor, deoarece au avut-o înainte de revenirea spectaculoasă a ucrainenilor din toamna lui 2022. De asemenea, pe direcția Marinka ruşii vor avansa iarna asta deoarece probabil infrastructura le permite să se miște mai bine în această porțiune a frontului, spre deosebire de Zaporojie unde avem teritoriu nămolos, ape, mlaştini, nisip, e vorba de acel teritoriu unde “cineva” a distrus barajul pentru a inunda zeci de kilometri pătraţi şi pentru a crea un câmp deschis unde avansul oricărei armate se supune tirurilor inamicilor, neavând nici o protecție de genul clădiri sau pomi care să obtureze vizibilitatea.

Partizanii pro-ruși (sau pro-polonezi) din Lvov sunt de asemenea o noutate ciudată. Știri au apărut doar pe anumite canale, cum că partizani anti-guvern au făcut unele atentate la unele depozite de muniție din Lvov. Evident că pot fi multe variante, ce este cert este că ucrainenii au probleme interne, pare un foc mocnit care stă să se aprindă.

Cert este că, după pierderile de acum, pentru a restabili încrederea, e nevoie urgentă de ceva victorii, altfel moralul se va pierde. Moralul este deja jos, dar etapa în care suntem acum va determina cumva pe unde va trece linia de separare, la cel mult 50km de ce au acum ruşii – în scenariul pozitiv, sau mult mai aproape de noi, poate chiar la graniță, dacă varianta cu războiul perpetuu dorit de americani va domina politica ucraineană și o lovitură internă nu va reuși decuplarea de Imperiu pentru a începe negocieri rapide și avantajoase cu rușii, avantajoase în perspectiva mult mai răului care se poate întâmpla dacă se continuă politica actuală, care este evident că nu dă rezultate.