Cum să ne pregătim pentru războiul nuclear? Pregătirea mintală. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Voi trata pregătirea pe mai multe planuri: mental / psihologic, spiritual, material.

Voi începe acest serial cu pregătirea mentală sau psihologică. Spun pregătire mentală deoarece psihologic este prea restrâns cumva şi oricum pregătire psihologică nu se poate face pentru aşa ceva.

Primul lucru care trebuie subliniat este că orice criză scoate în om ce are el mai predominant, ori bine ori rău. Este clar că dacă vom ajunge la războiul nuclear, Dumnezeu va permite asta deoarece răul a copleşit lumea. Şi dacă noi vom avea parte de un asemenea război înseamnă că şi noi suntem răi. Nu discutăm despre măsura în care suntem răi dar ce sunt sigur este că răsplata şi expunerea la consecinţele răului global, va fi în primul rând la nivel naţional şi în al doilea rănd la nivel personal.

Dumnezeu dă ploaie peste toţi şi peste cei buni şi peste cei răi

Este adevărat, dar data trecută când Dumnezeu a trimis ploaie pentru oameni, la nivel global, pe Noe l-a anunţat dinainte şi cei care l-au ascultat (doar familia lui!) şi i-a spus ce să facă. Ideal ar fi ca să avem un suflet atât de despătimit încât să aflăm direct de la Dumnezeu care este voia Lui cu noi, dar măcar ar fi bine dacă am asculta de trimişii lui care vedem că ne pregătesc.

Şi dacă tot se face referire la IPS Neofit în videoul de mai sus, ţin să vă spun că în alt interviu, întrebat de americani dacă să vină în Cipru ca să scape de războiul nuclear, el a răspuns că nu se poate da un răspuns pentru fiecare om deoarece depinde de mulţi factori. Niciun loc nu va fi ferit: Cipru de exemplu, chiar dacă poate nu va avea nucleare, va avea radiaţii, poate va avea foamete, poate va avea invazie de năvălitori care caută mâncare şi vor pleca cu bărcile din Africa spre nord.

Prin urmare vă îndemn ca în pregătirea mentală legată de Războiul Nuclear să ne întoarcem la Noe şi să învăţăm de la el.

O primă mare diferenţă este că Noe a fost optimist, adică cumva a crezut şi a ştiut că deşi vine sfârşitul, el va scăpa. Noi nu prea suntem acum siguri că acesta nu este sfârşitul lumii şi poate există o atitudine fatalistă pentru mulţi, în sensul că gândesc “ce va vrea Dumnezeu va face, noi nu trebuie să facem nimic”. Această atitudine denotă în primul rând decuplare de învăţăturile sfinţilor. Fac referire doar la Sf. Paisie Aghioritul deoarece cu el sunt mai familiar: acesta spunea că în vremurile antihristice, creştinii vor rezista producându-şi propria mâncare, cu un porc, cu două trei găini etc. Printre altele, el sublinia că prigoana antihristică va merge mai mult pe convingere, pe constrângeri, pe influenţă, nu atât de brutalitate fizică, similară prigoanei comuniste.

Putem însă să ne gândim că şi în perioada comunistă în România, unde a fost cea mai agresivă distrugere a proprietăţii private, au existat totuşi ţărani care nu au avut pământurile preluate de CAP deoarece pur şi simplu trăiau la marginea lumii unde CAP-ul nu prea putea să fie organizat. Deşi am prins doar 13-14 ani de comunism, am mental în cap vorbele de atunci: “cutare au de toate, au animale, au bani, că lor nu le-au luat comuniştii pământurile”. Evident că pământurile nu erau ale lor pe hârtie, dar simplul fapt că aceia trăiau la poalele munţilor, lângă natură, ei aveau acces la păşuni, la păduri şi puteau creşte animale. Poate că dădeau şi ei dreptul la vreun CAP, sigur dădeau dreptul la tovarăşi, dar produceau cât să poată plăti şi şpăgile la draci şi să trăiască şi ei. Prin comparaţie, prin alte locuri, prin oraşe de exemplu, cei care nu se luptau cu înverşunare să aibă PCR (pile, cunoştinţe, relaţii) făceau foamea deoarece raţia era de o jumătate de pâine uscată pe zi.

Întorcându-ne la Noe, putem vedea că el a avut optimismul că va fi salvat şi că trebuie să facă ceva. Planul lui de salvare chiar a fost unul clar, deşi nebunesc pentru apropiaţii lui Noe. Aşa cum acum pare ceva nebunesc pentru un doctor creştin să ia în considerare mutarea la ţară, ca să trăiască acolo şi să se pregătească pentru ceea ce vedem la ştiri. Mulţi vor vedea chiar nuclearele la ştiri şi tot nu vor face nimic deoarece sunt captivi confortului şi iluziilor lumeşti.

Cu siguranţă Noe a fost luat în răs, batjocorit şi a avut o presiune asupra lui constantă din partea celor din jur. Cu toate acestea, Noe a muncit să facă bani şi să poată construi ditamai barcă. Acum, ştim că Noe a luat în barca lui animalele, dar eu aş dori să speculez că Noe din dragoste pentru oameni ar fi dorit să ia cât mai mulţi cu el. Nimeni nu l-a ascultat. L-a ascultat touşi nevasta şi copiii. Noe avea familie tradiţională cum trebuie, nu ca în ziua de astăzi când duhul feminismului face ca şi supravieţuirea în epoca abundenţei să fie o provocare din cauza haosului şi lipsei de coeziune, de viziune, acolo unde nu există o rânduială (sau organizare în limbaj afaceresc). Deci nevasta şi copiii l-au ascultat şi l-au ajutat. Nu avem detalii dar cu siguranţă au existat frecuşuri, cu siguranţă a existat neîncredere şi în sânul familie lui Noe deoarece planul său şi temerile sale erau cu totul extraordinare.

Despre cum era lumea în timpul lui Noe nu ştim decât că “răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele” (Geneza cap 6, verset 5). Dar de asemenea aflăm că: “oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie” (Matei 24, 38). În translatare la lumea de astăzi, ar fi: “oamenii mergeau la mall, la hypermarket, se uitau la Netflix, citeau ştirile pe smartfonuri până au picat nuclearele”

Nu va exista avertisment înainte de lansarea nuclearelor

Un prim lucru care trebuie ştiut este că nu vom fi anunţaţi de nimeni înainte să zboare nuclearele. Deşi există mereu zvonuri legate de mobilizare, politicienii măcăne pe ici pe colo că armata are probleme cu rezerviştii, este hilar să credem că ne vor şi spune dinainte că vin nuclearele şi să ne spună ce trebuie să facem. Despre războiul nuclear eu am mai tratat ultima dată aici. Repet doar câteva idei.

1. indiferent de cum începe un război nuclear, se va termina cu lansarea tuturor focoaselor; aviz reporterilor TV idioţi şi NPC-urilor care măcăne propaganda oficială lansată de Fabrica de Consens care zic că declanşarea unor nucleare “tactice” nu e chiar sfârşitul lumii şi constituie o eventualitate. De fapt, măcănitorii nici nu prea înţeleg concret ce înseamnă nuclearele tactice. Iată un exemplu:

Ce prezintă Antena CNN mai sus este o nucleară strategică, un ICBM cu putere masivă care când va fi lansat, nu va fi lansată de una singură, ci va fi o salvă de peste 1000 nucleare de ficare parte.

Aşadar nuclearele “tactice” sunt cele folosite în războiul militar şi vor fi folosite doar pentru a lovit local un număr mare de asseturi importante. Ele au fost dezvoltate pentru a contracara o eventuală învazie a ruşilor în Germania şi pentru a nu distruge toată Germania (pe atunci încă aveau remuşcări politicienii şi generalii turbaţi), s-au gândit să facă unele arme mai “domoale” de unde şi inveţia nuclearelor tactice care au putere mai mică decât intercontinentalele şi au rol doar de impact local.

Se tot vorbeşte de nucelare tactice deoarece acestea sunt uneori comentate de experţi cu o oarecare spoială de educaţie militară. Dar tacticele sunt de mult timp depăştie, SUA nu prea mai are, Rusia nu prea le-a avut niciodată deoarece nu avea nevoie de ele, având peste 3000 de tancuri! De altfel, bombele din ziua de astăzi sunt suficient de puternice ca să facă distrugere şi după cum vedem, războiul de azi presupune mai mult decât putere de distrugere ci se bazează mai mult pe volum de arme, număr de oameni, capacităţi tehnice avansate şi adaptate la nevoi. Foarte probabil în câţiva ani, războiul se va duce exclusiv între roiuri de drone, vom vedea fabrici autonome care produc mii de drone pe zi, vom vedea drone autonome care se luptă între ele, care lovesc oraşele, vom vedea sisteme de apărare etc.

Dronele nu sunt totul, acele rachete hypersonice sunt mai tactice decât nuclearele deoarece nu pot fi date jos de antiaeriană pe când împotriva ICBM-urile mai există unele şanse. Se zice că hypersonicele pot fi utilate şi cu nucleare, dar din cauza mărimii acestea sunt prea mici şi impactul prea nesemnificativ.

Cert este că indiferent de cum se porneşte folosirea nuclearelor şi de către cine, se va ajunge la război total deoarece deja există clar taberele aliniate, alianţele făcute şi boxerii sunt în ring, tatonându-se.

Lansarea tuturor focoaselor înseamnă iarnă nucleară şi ditamai criză. Vremuri apocaliptice. Nu neapărat apocalipsa în sens creştin, dar vremuri apocaliptice pentru supravieţuitori.

Cu privire la pregătirea mentală, este clar că toată discuţia are sens doar pentru cei care vor supravieţui deoarece este firesc ca oameni să ne dorim să supravieţuim şi să gândim optimist indiferent de ce ne aşteaptă.

Pregătirea mentală ia în calcul faptul că noi personal nu vom pica sub vreuna dintre aceste nucleare şi cu siguranţă marea majoritate a oamenilor nu vor fi loviţi direct de nucleare. De altfel, analizele militare serioase (ca şi profeţiile de altfel), discută despre faptul că miliarde de oameni vor muri nu din cauza bombelor ci din cauza foametei care va urma.

2. distrugerea internetului şi a reţelei electrice

Foarte probabil un război nuclear va începe cu detonarea unor nucleare în spaţiu pentru a anihila sateliţii. Observaţi deci că tot ce am discutat acum nu prea a făcut referire la cine anume va lansa războiul nuclear (fie Rusia, fie SUA, fie Koreea, fie Israel etc) – nu prea contează. Deoarece conform war-game-urilor făcute de mult timp legat de finalitatea declanşării nuclearelor, indiferent de cine începe se va termina probabil cu iarnă nucleară. Prin urmare tot acest articol discută general, despre ce se va întâmpla indiferent de cine atacă.

Războiul spaţial este primul front într-un război nuclear. Sateliţii observă permanent lansarea nuclearelor de către duşman şi oferă informaţii vitale pentru determinarea traiectoriilor rachtelor. De departe, ICBM-urile sunt barosul în arsenalul nuclear şi acestea nu prea pot să îşi modifice traiectoriile, prin urmare lansarea lor şi monitorizarea din satelit sunt improtante pentru determinarea traiectoriilor şi eventuala lovire a acestora cu sisteme de apărare. Cu cât un sistem de apărare ştie mai repede traiectoria, cu atât poate lansa antiaeriene şi cresc şansele de lovire.

Prin urmare, ca să fie eficient, un atac nuclear trebuie să neutrlalizeze capacităţile de monitorizare din sateliţi. Cum mare parte dintre sateliţi sunt poziţionaţi geostaţionar la distanţe relativ mari de pământ, aceştia nu prea pot fi daţi jos, sau cel puţin deocamdată nu prea ştim dacă pot să fie daţi jos. Pe lângă sateliţii de monitorizare geostaţionară mai există însa sateliţi de imagistică care cu cât sunt mai jos, cu atât sunt mai rapizi şi pot fi folosiţi pentru a observa îndeaproape terenul inamicului. Cu cât o ţară are mai mulţi, cu atât are şansele să poată observa anumite locaţii. Sateliţii aceştia sunt de asemenea folosiţi pentru monitorizare dar sunt şi cei mai expuşi armelor antisatelit (dacă există). Cel puţin în spaţiu, cu siguranţă există unele capacităţi de distrugere a sateliţilor inamici, cel puţin prin arme laser. Cu toate acestea, cea mai simplă metodă de dezactivare a sateliţilor inamici este o armă EMP. Deoarece nu doresc să fac prea tehnic acest articol, cine nu ştie, să caute. Idea este că o nucleară declanşată în spaţiu, poate afecta sateliţii inamici în sensul de a le arde componentele electronice, din cauza radiaţiilor electromagnetice care se produc în urma detonării. Raza este mică dar probabil vor fi folosite multe nucleare şi fiecare va încerca distrugerea capacităţilor inamice de monitorizare şi contraatac.

Din ce putem bănui, americanii au mai mulţi sateliţi decât ruşii. Asta nu înseamnă că americanii nu vor da cu nucleare în spaţiu ca să neutralizeze sateliţii ruşilor. Ambele ţări, indiferent cine începe, va începe cu detonări în spaţiu de nucleare pentru a dezactiva şi distruge electronic toate asseturile inamicului: sateliţi de monitorizare şi comunicaţii, radare din aer (avioane AWACS), radare terestre, echipamente de bruiaj terestre, reţea de comunicare terestră (asta mai greu de anihilat).

Chiar dacă în ultimul timp există evident o îmbunătăţire a reţelelor în sensul că multe reţele electrice sunt mutate subteran şi chiar dacă probabil armata are o reţea solidă subterană de comunicaţii, este totuşi obligatoriu acest pas: atacul EMP.

Primele rezultate clare vor fi căderea internetului, a telefoniei şi a electricităţii. Este posibil ca pe alocuri să mai avem totuşi electricitate, depinde totul de care parte a reţelei a fost afectată. Este de asemenea posibil ca internetul să fie blocat parţial. Adică, dacă SUA loveşte Rusia prima, probabil EMP-urile vor fi doar asupra Rusiei, pe teritoriul rusesc sau în proximitate, deci în rest, unele site-uri vor funcţiona deoarece cablurile maritime sunt ferite şi reţeaua terestră este una vastă, existând probabilitate mare ca unele rutări să mai funcţioneze. Reamintesc că Internetul a fost inventat tocmai pentru a asigura comunicare în cazul unui atac nuclear, care şi pe vremuri se ştia că va afecta masiv componentele electrice. Deci internetul este rezistent dar dacă pică electricitatea, evident nu mai funcţionează.

Ce trebuie reţinut este că orice pregătire mentală trebuie să ţină cont că în Iarna nucleară nu vom avea electricitate, telefonie şi internet. Cei care vor avea panouri, vor avea electricitate, dacă au acumulatori şi dacă nu le va fi afectat sistemul de exploziile EMP sau de nuclare.

De altfel, personal nu ştiu dacă un EMP puternic poate fi produs de altfel de armă decât o nucleară declanşată în atmosferă. Sateliţii vor fi primele ţinte şi de aceea zic de declanşarea în atmosferă. Avioanele AWACS sunt a două ţintă şi locaţiile pe unde se plimbă acestea vor fi principalele targeturi. În cazul nostru, Dobrogea şi Moldova, adică proximitatea cu Ucraina. Acestea zboară acum pe acolo nu ca să ne facă nouă poliţie aeriană ci ca să contribuie la monitorizarea Rusiei, atât a artileriei, cât şi a întregii activităţi militare. Practic acele avioane sunt nişte radare masive care scanează atât aerian, cât şi terestru, pe toate frecvenţele. Urmăresc atât lansări de rachete, să se asigure că sub umbrela războiului din Ucraina, Rusia nu va lansa un atac nuclear asupra SUA, dar şi monitorizează amprentele electronice a diverselor echipamente ruseşti pentru a identifica ce modele au ruşii, câte au, ce noutăţi au, etc. Aşa cum oamenii au amprentă, fiecare echipament militar are o amprentă, atât a modelului, cât şi individuală. Lansările de nucleare interbalistice au o amprentă care poate fi observată din sateliţi în câteva microsecunde. De aceea, EMP-ul va fi obligatoriu pentru oricine începe un atac nuclear.

3. lipsa unui plan pentru populaţie

Toate planurile de răspuns la un război nuclear vizează conducerea. Discut acum doar ce ştiu despre SUA, restul ţărilor au planificare şi mai proastă. România deloc. Într-un interviu cu un fost director FEMA (un fel de ISU al SUA), Annie Jacobsen a fost şocată să audă că FEMA nu are plan pentru oameni după un război nuclear deoarece “toţi vor fi morţi”, nu va mai exista populaţie. Evident FEMA se referea la SUA care fiind ţinta ruşilor care au mii de focoase nucleare, nu prea mai aveau speranţe că va existaă o zonă cât de mică să nu fie afectată fie de impact direct, fie de fallout-ul ulterior de radiaţii nucleare, fie de iarna nucleară care va urma. În schim elitele au nenumărate bunkere subterane, oraşe întregi dotate complet, construite în zeci de ani de război rece. Atât de mult bunkere au SUA încât statul a început să vândă unele bunkere foarte vechi deoarece repararea acestora era mai scumpă decât facerea de altele noi. Există nenumărate documentare despre aceste bunkere. Este evident top secret şi vă puteţi doar imagina câte asseturi au americanii dacă guvernul a tipărit trilioane de dolari.

Orice speranţă că guvernul ne va da ajutoare după un război nuclear, mai ales pe meleaguri mioritice este o iluzie. Orice speranţă că specificul “rural” al României va fi un avantaj este de asemenea o iluzie. Voi trata în continuare cum va arăta România după un război nuclear.

România post-război nuclear

Ca să înţelegem cel mai bine reacţia liderilor politici români în vreme de război nuclear, vă invit să studiaţi reacţia regimului comunist după cutremurul din 1977. Veţi fi profund dezamăgiţi. Comparaţia este puţin trasă de rău, dar incompetenţia, interesul personal şi în general interestul propriu vor face ca reacţia autorităţilor să fie chiar dăunătoare.

Evident există dilema dacă va mai exista ceva autoritate post-război nuclear. Ar trebui poate puţin să comentăm şi contextul economic internaţional după război. Aici ar însemna să intrăm în Iarna Nucleară. Ar fi mult de discutat. Să presupunem totuşi un scenariu pozitiv în care iarna nucleară e tolerabilă şi vom avea totuşi potenţial agricol post război. Există evident anumite resurse strategice, sau cel puţin teoretic. Acestea ar fi de petrol, de grâu, de aur etc.

Părerea mea este că aşa cum acum fură, în vremuri nucleare, se va fura 100%. Practic va fi mai întâi un război pentru putere post-război în care teoretic armata va prelua puterea. Este clar că nemai existând televiziuni şi propadandă, liderii politici vor dispărea instant şi vom avea un regim militar 100%. Va fi însă o bătălie între generali, care va putea menţine loialitatea trupelor şi care va putea pune mâna pe resursele strategice care vor fi rămas.

Eu ca cetăţean de rând, habar nu am de aceste resurse. Poate însă angajaţii ISU ştiu şi poate am şi eu vreun prieten. Va exista un număr de oameni care vor ştii dar cum nu vor mai exista comunicaţii, principala zbatere a liderilor şi autorităţilor din acea vreme, va fi ca fiecare să afle, să ajungă şi să pună mâna pe acele resurse.

Primele locaţii de interes post-atac nuclear vor fi rezervele de mâncare. Poate ar trebui să discutăm însă mai în amănunt. Cu EMP-ul şi căderea interneului, banii vor fi irelevanţi. Practic nimeni nu va mai folosi nici lei, nici dolari. Poate aurul va avea oarecare relevanţă însă monedele de schimb vor fi conservele, ţigările, medicamentele.

Toată lumea se va preocupa de chestiunile de supravieţuire pe termen scurt, mâncare, medicamente, eventual energie. Este clar că nu vor mai exista peco-uri şi totul va fi loco. Cei care au electrice vor mai putea merge o perioadă deşi la primul defect, la primul cablu ars sau la prima pană de roată şi panourile şi maşinile electrice vor fi inutile.

Cum nu va mai exista autoritate şi totul va fi loco, vă imaginaţi că totul depinde de cât de închegată este comunitatea locală. Aici am putea cumva spera că la ţară va fi altfel. Putem spera, dar trebuie subliniat că mii de orăşeni se vor gândi atunci să meargă la ţară. Este parte din mentalul mioritic şi este cea mai predictibilă reacţie. Ce nu este parte din mental, deşi este o deducţie logică simplă, este că totul fiind pe neaşteptate, sunt nenumărate aspecte legate de această soluţie: cu ce te duci la ţară, ce faci acolo?

Soluţia “mă duc la ţară” am observat-o la diverşi români când discutăm despre război. O poţi auzi şi în mijlocul oamenilor, între străini, în autobuz, la o bancă de bloc etc. Eu am auzit-o la doctor. Acest virus mental este ca un panadol împotriva durerilor de cap pe care ni le-ar da confruntarea realităţii proxime.

Chiar dacă teoretic am putea să ne ducem la ţară, chiar dacă în scenariul cel mai pozitiv şi fantastic, ne va anunţa guvernul că în 30 de zile începe războiul nuclear şi noi trebuie să ne pregătim, realitatea este că în plandemie, toţi am stat închişi în blocuri şi nu prea ne-am refugiat la ţară deşi am avut ditamai timpul în care o puteam face.

Câte spaime legate de distrugerea economiei şi eventuala penurie au fost şi atunci şi lumea în loc să se ducă la ţară, se ducea ba la hypermarket să golească rafturile de hârtie igienică sau de făină, sau de conserve, ba la peco să mai facă un plin (cu care să se ducă la ţară), dar nu am auzit pe nimeni “plec la ţară că vine sfârşitul”.

Când însă va pica internetul, va pica TV, poate va pica electricitate şi nu vom mai putea suna pe nimeni, singurul gând de a pleca la ţară va fi pus în acţiune de cel puţin 50% dintre orăşeni care imaginaţi-vă ce vor produce pe drumurile aglomerate în mod curent. Şi apoi imaginaţi-vă cu ce vor trăi sute de mii de oameni la ţară. Nu neg că pot să existe cătune, sate chiar, unde cei care vor veni de la oraş vor aduce cu ei o remorcă de conserve şi ce vor mai putea fura de prin hipermarketurile invadate atunci. Poate o perioadă vor putea supravieţui. Dar fără animale, fără grâne, fără lucrat pământ şi mai ales fără experienţă, supravieţuirea iernii nucleare va fi imposibilă.

Concluzie

Am scris prea mult şi termin cu câteva idei.

1. Este imposibil de prezis un scenariu exact, dar unele lucruri sunt clare:
   • atacul EMP (distrugerea comunicaţiilor şi probabil a reţelei electrice);
   • haosul autorităţilor (nu vom fi ajutaţi, din contră, armata şi poliţia vor goli primii hipermarketurile şi depozitele); actualele organizaţii guvernamentale cu capacităţi organizatorice şi o oarecare pregătire sunt de departe primele centre de putere locală care însă nu vor acţiona în beneficiul populaţiei decât în aparenţă şi pentru a evita haos total, pentru a permite sifonarea asseturilor disponibile în cât mai mută ordine
   • criza economică şi finaciară; spargerea lanţurilor de producţie şi distribuţie globale, trecerea completă la nivel locco cu tot ce înseamnă asta
2. Pregătirea individuală este posibilă şi nu am insistat pe ea deoarece preppingul este deja o ştiinţă şi sunt nenumărate resure pe acest topic. “Merg la ţară” nu este prepping
3. Avem şanse să trecem de războiul nuclear, dar nu prea avem şanse să trecem de iarna nucleară

Pregătirea mentală presupune:

1. conştientizarea faptului că va exista un război nuclear:o asociaţie de oameni de ştiinţă din domeniu – deci nu Gigel de pe blog – zic că mai avem 90 secunde – Doomsday Clock este site-ul lor şi acolo găsiţi nenumărate resurse interesante, dacă eu nu am fost suficient de convingător. Nu prea sunt însă clar cu privire la orientarea lor politică şi calitatea predicţiilor lor deoarece personal pun mai mult preţ pe informaţiile oferite de sfinţii Bisericii.
2. realizarea faptului că suntem singuri în faţa acestor provocări; Dumnezeu a încercat să ne pregătească treptat prin plandemie, prin războaie pe ici pe colo, prin necazurile specifice spaţiului mioritic; însă deşi tehnologic lumea pare să avanseze, avansează şi delimitarea între săraci şi bogaţi care de asemenea este un fapt documentat; această delimitare a ajuns atât de proeminentă încât este evident că există un număr de oameni, suficient de mare, care crede că prin bogăţiile şi asseturile deţinute (nu doar bani ci bunkere, tehnologie, echipamente, aur etc) pot supravieţui unui război nuclear; niciun politicia nu are plan pentru populaţia generală, foarte puţini lideri au pentru ei (Klaus de exemplu vrea şi el acces la bunkerul NATO);
3. construirea unui plan dar mai ales acţionarea şi lucrul la acest plan; chiar mai avem 90 de secunde, asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm