Aliații americanilor renunță la participarea în Armada Mării Roșii. Și nimeni nu-i poate-nvinovăți…

text tradus și adaptat de Călin Tudose

Yemeniții vor lăsa Washingtonul cel puțin cu nasul însângerat.

Coaliția navală condusă de Statele Unite, anunțată pe 20 decembrie pentru a fi desfășurata în Marea Roșie cu pretenția de a proteja transportul comercial internațional, a intrat rapid în ape tulburi.

Aliații europeni, anume Franța, Spania și Italia își limitează implicarea. Australia s-a retras complet. Și până acum, nicio țară arabă majoră nu și-a semnalat participarea, în afară de micuța națiune insulară din Golf, Bahrain, care găzduiește Flota a Cincea a Marinei Americane.

Flotila celor 10 națiuni, inițial era vorba de 20, a fost vestită cu multă fanfară de Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, cu obiectivul declarat de a apăra libertatea de navigație prin Marea Roșie, esențială pentru navele de marfă și tancurile de combustibil.

Această mișcare a urmat numeroaselor atacuri asupra navelor în trecere din partea forțelor yemenite, care au declarat că vor bloca trecerea celor legate de Israel, în act de solidaritate cu palestinienii care suferă un adevărat genocid în Gaza.

Militanții yemeniți cunoscuți sub numele de Ansar Allah, houthi, împreună cu Forțele Armate ale Yemenului spun că embargoul lor impus asupra Mării Roșii va continua până când se va cere încetarea focului în Gaza și se va permite intrarea ajutorului umanitar la cele peste două milioane de oameni înfometați.

Decizia Washingtonului de a răspunde prin militarizarea în continuare a strâmtorii Bab el-Mandeb, punctul de lățime minimă, de 30 de kilometri, fiind controlat în mare parte de yemeniți, este o escaladare nesăbuită a ceea ce s-a dovedit acum a fi doar un conflict la nivel regional. Yemenul este un aliat al Iranului, care și-a văzut ceilalți aliați din regiune atacați de SUA și de Israel. Asasinarea unui comandant iranian de top săptămâna aceasta într-un atac aerian israelian asupra capitalei Siriei, la Damasc, alimentează o adevărată conflagrație internațională.

Acest pericol ar putea fi evitat cu ușurință dacă Washingtonul ar respecta voința democratică a marii majorități a națiunilor de la ONU, care a cerut o încetare imediată a focului pentru agresiunea de 80 de zile a Israelului asupra Gazei, conflict în care numărul de morți a ajuns la aproape 30.000, în principal femei și copii, potrivit respectatului Monitor Euro-Med pentru Drepturile Omului.

Desfășurarea unei armate în Marea Roșie este pentru americani o complicație absurdă și inutilă. Dacă SUA și Israelul ar respecta dreptul internațional umanitar, interdicția privind transporturile maritime spre Israel nu ar exista.

La urma urmei, se pare că petrolierele și transportatoarele de gaze lichefiate rusești și iraniene navighează nestingherite prin Bab el-Mandeb, în ​​drum spre Canalul Suez aflat la nord, în Egipt. Deci, yemeniții par să-și onoreze cuvântul și se vede clar că doar navele asociate cu Israelul sunt vizate.

Cu toate acestea, unele companii globale de transport marfă și combustibil au optat să evite calea de transport maritimă vitală prin Marea Roșie, alegând în schimb să-și direcționeze navele pe un traseu care ocolește Africa. Această rută alternativă adaugă câteva săptămâni la durată și costuri semnificative de transport.

Marea Roșie reprezintă trecerea a 12% din transportul mondial. Deja, tranzitele au scăzut la o treime din volum. Acest lucru va reveni inevitabil în economiile greu presate din Europa din cauza penuriei lanțului de aprovizionare și a maririi costurilor de transport mutate în prețurile de consum.

Toate acestea s-ar deteriora dramatic dacă armada condusă de SUA va deschide un război fierbinte cu  Yemenul. Aceasta va însemna că alianța în jurul americanilor din Marea Roșie va fi văzută de yemeniți și de alte națiuni arabe, asta dacă nu era clar de dinainte, ca fiind desfășurată în sprijinul genocidului dus împotriva palestinienilor de statul Israel. Yemeniții au avertizat sfidător că sunt pregătiți să lanseze rachete balistice antinavă și că dețin un presupus arsenal de mii de drone pentru a scufunda navele de război americane și pe cele ale aliaților acestora.

Un articol interesant al fostului analist CIA Larry Johnson, acum un respectat comentator independent, ​​susține că Marina SUA nu este potrivită pentru scopul de a asuma amenințarea yemenită.

Distrugătoarele occidentale, desigur, pot trage rachete de milioane de dolari în drone de 20.000 de dolari, dar deja matematica acestei ecuații indică faptul că yemeniții deja au câștigat.

Și mai rău, dacă navele de război americane și europene încep să se scufunde în Marea Roșie și în Golful Aden, toate pariurile sunt anulate. Vorbim atunci despre o criză politică imensă care nu se va putea compara decât cu Criza Suezului din 1956.

Acea criză, să ne amintim, s-a încheiat cu o rușine de nedescris pentru două puteri coloniale, Marea Britanie și Franța. Într-adevăr, Criza Suezului din 1956 este citată ca un punct de referință pentru dispariția acestor puteri europene și a pretențiilor lor de puteri globale.

Prin urmare, membrii europeni ai flotilei militare conduse de SUA, numită pompos și ipocrit Operațiunea Gardianul Prosperității, care pare că încearcă puțin prea mult în a părea justificată, se desprind de această aventură americano-israeliană extrem de greșită.

Dacă Washingtonul decide să meargă singur în această aventură, ceea ce este putin probabil din cauza problemelor structurale ale flotei sale actuale, după cum explică Larry Johnson, atunci mânia politică pentru Biden în rândul alegătorilor americani se va accentua. Cu Alegerile Prezidențiale la mai puțin de 10 luni de azi, la ora actuală fiind praf în sondaje, Biden nu își poate permite încă un nou fiasco.

Yemeniții vor lăsa Washingtonul cel putin cu nasul însângerat. Ei au îndurat un război de opt ani instigat de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și alte țări arabe. Acel război, început în 2015, a fost susținut pe deplin de avioane de război americane, britanice și franceze, armament și logistică occidentală. A fost un război dus sub supravegherea lui Biden ca Vicepreședinte în a doua Administrație Obama. Rezultatul final pentru occidentali și pentru slugile lor a fost nimic altceva decât un eșec abject.

Yemeniții au fost neînvinși și într-adevăr au forțat Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite să-și stopeze agresiunile criminale după ce rebelii Ansar Allah au început să le țintească instalațiile petroliere cu drone și rachete balistice. Acesta este motivul pentru care saudiții și ceilalți arabi nu doresc să participe la flotila condusă de SUA. Din punct de vedere politic și militar, ei știu că este un potir otrăvit.

Pentru Washinghton, calea cea mai simplă de a ajunge la liman este ca pur și simplu să înceteze să ajute la perpetuarea și la complicarea oribilului genocid din Gaza. Nimic complicat, nimic mai mult de-atât!

https://strategic-culture.su/news/2023/12/29/us-allies-get-cold-feet-on-red-sea-armada-and-who-could-blame-them/