DILEMELE UNUI RĂZBOI CIUDAT. Opinia lui Chiazna

text preluat cu binecuvântarea autorului de la chiazna.ro

1. Ucraina nu a declarat stare de război

Declararea stării de război ar presupune mobilizarea generală, ceea ce regimul actual aflat la putere în Ucraina se teme să introducă deoarece este nepopular. Dar, oare, ce ne spune faptul că nu tot poporul este chiar atât de dornic să își dea viața pentru țară și Zelenski se teme atât de mult că va pierde puterea dacă declară mobilizarea încât preferă să îi rejecteze pe americani care condiționează continuarea finanțării și trimiterii de arme de declararea mobilizării generale?

Ca orice şmecher din zonă, şi ucraineanul de rând speră că va veni francezul să lupte pentru el, așa cum românii speră că va veni NATO să ne apere de ruși, nu tinerii noștri vor fi trimiși carne de tun.

Faptul că ucrainenii au totuși victime, au avut voluntari și multă vreme nu a fost justificată mobilizarea poate fi înțeles. Faptul că s-a ajuns până acolo încât americanii să îi ceară explicit lui Zelenski să declare mobilizarea este un indicator al realității care ne este nouă prezentată, cum că Ucraina este o țară cu un popor unit în jurul liderilor, care dorește să se afirme, care e gata să își dea viața pentru țară și să moară cu rusul de gât pentru țărișoara lor.

Ei bine, pe cât de șocant, pe atât de adevărat. Poporul ucrainean nu este dispus să fie mobilizat și îl șantajează pe Zelenski. Salariile imense pe care le iau soldații voluntari, de peste 2500$/lună, au fost suficient de motivante pentru a atrage pe toți tinerii care doreau să facă un ban rapid. Evident, patrioții au fost pe front în prima tranșă și de mult timp au fost eliminați. Au urmat apoi patrioatele care, după ce au lucrat la strung ca să facă arme sau la oală ca să facă mâncare pentru soldați, au pus mâna pe armă și au mers pe front.

Dar dacă mobilizarea nu ar fi populară jos, la baza piramidei, sus, la vârful piramidei, declararea stării de război ar presupune naţionalizarea industriei și transformarea acesteia în industrie de război. Or, actual, motivația liderilor politici ai Ucrainei de a rămâne în Kiev și a lupta pentru țară luând decizii administrative înțelepte, este faptul că impozitele sunt reduse și afacerile merg bine deoarece există “investiții”, adică bani din afară care să “stimuleze economia”. Şi cum Ucraina vrea să intre în UE şi trebuie să aibă o economie “capitalistă”, “de piață” și “competitivă”, cu siguranță investitorii străini găsesc nenumărate oportunități de afaceri atunci când statul are toate motivele să treacă cu vederea controale, legi, reglementări, norme etc. Iar, deoarece integrarea e prioritară și UE trece cu vederea normele şi aquis-ul comunitar, Ucraina poate exporta în UE. Această schemă permite ca produse ieftine și neconforme din Ucraina să fie exportate în UE cu adaosuri imense. Profiturile unde credeți că ajung? La ucraineanul de rând? La fiecare baton de Roshen cumpărat, foarte posibil ca 1 leu ajunge la Poroshenko și 1 leu la “partenerii” acestuia din UE care permit și facilitează importurile și mai degrabă 0.1 lei ajung la muncitorii care în loc să facă arme pentru patrie, fac bani pentru patroni.

2. Conductele care duc petrolul rușilor în Austria încă funcționează

Am tot discutat despre această “ciudățenie”, cum că ucrainenii încă tolerează, administrează și repară conductele care duc gazul rusesc la unguri și la austrieci și pe care gaz rușii câștigă euroi frumoși pe care îi pompează în rachete cu care îi fac praf pe ucraineni.

Explicația oficială a acestei situații, deoarece nu sunt singurul care își pune întrebarea, a venit de la conducerea Ucrainei sub forma contractelor: deoarece există contracte cu rușii, de aia tolerăm, administrăm, reparăm și chiar păzim aceste conducte. Mare minune că acestea nu au fost afectate din greșeală de rachetele rușilor deoarece vă imaginați că ditamai sistem de conducte de transferat gaze, de-a lungul a mii de km, ocupă ceva suprafață și rușii au tot bombardat Ucraina de sus în jos și de la stânga la dreapta. Iată, deci, că totuși rachetele învechite ale rușilor, cumpărate de la koreenii de nord care le au și ei de zeci de ani prin depozite, pot fi ghidate să nu lovească magistrala de gaze, deși rușii nu au probleme să lovească puncte-cheie în distribuția energiei electrice a ucrainenilor.

De departe, explicația pe care o dau eu este banii: rușii, deși se află în război cu ucrainenii, au pompat ceva comisioane în conturile offshore ale unor lideri ucraineni ca să permită această situație. Pare ne necrezut? Nu, deoarece liderii ucraineni pot să explice poporului situația și poporul, la rândul său, nu are curaj să facă atentate sau să pericliteze funcționarea conductelor deoarece pot fi executați sub pretext de colaborare cu inamicul sau sub alte pretexte. Cum democrația nu prea mai există în Ucraina deoarece e război și alegerile au fost suspendate, ne putem aștepta ca și eventualele măsuri civice de protest împotriva acestor conducte să fie interzise de putere.

3. Armele francezilor

De ce aleg francezii să meargă pe front și nu acceptă să le dea ucrainenilor arme mai bune e de neînțeles. De departe, trimiterea pe front a mii de soldați le pune viața în pericol și e de așteptat că vor fi victime. Pe de altă parte, Ucraina ar putea folosi eficient armele avansate ale francezilor, mai ales piesele de artilerie și antiaerienele care ar ține rușii în loc.

Franța, deși se vaietă că nu poate produce necesarul de muniție de care ar avea nevoie Ucraina, ar putea măcar să stimuleze industria militară să producă mai mult. Evident, este chestiunea banilor, deoarece Ucraina nu poate plăti pentru arme, deoarece nu are bani. Tot ce primește Ucraina sunt fonduri pentru plata salariilor, a soldaților și a pensiilor. Dar astea sunt mizilic, comparat cu fondurile alocate pentru ajutorul militar care însă nu se vor da direct, ci vor veni sub formă de materie primă.

Mergând la extremă, Franța ar putea chiar dona Ucrainei una, două sau nouă nave Mistral. Care ar fi foarte bune pentru recuperarea Crimeei. Dar Franţa nu oferă nici măcar drone care s-a dovedit cât de utile sunt în război. Nu știu cât de actualizat este raportul guvernului francez cu privire la armele trimise dar, dacă ne uităm pe listă, Franța a trimis 160 drone de recunoaștere Ucrainei și 10 sisteme de detecție. Este evident penibil, chiar dacă per total lista pare cuprinzătoare și probabil valoarea este semnificativă. Însă un război nu se duce cu 160 drone de nuntă! Trebuie multe drone care să fie modificate pentru a lansa arme , dacă nu au drone militare. Cu câteva miliarde de euro, francezii ar putea cumpăra de la chinzei drone “de recunoaştere” şi ar putea plăti o firmă să le adapteze pentru a purta muniţie.

Dar Macron nu face ce este mai ușor, ci joacă, așa cum am spus, un joc periculos, având rol de vuvuzelă care cheamă la război. Francezii vor trimite câteva sute de soldați mai înainte pentru ca românii să se mobilizeze și să trimită toată armata.

4. Răzbunarea lui Macron pentru înfrângerea din Niger?

După cum știți, francezii au plecat cu coada între picioare din Niger și alte țâri din Africa. Presa pune retragerea pe seama influenței rușilor, deși evident că rușii, fiind teoretic sub sancțiuni, au teoretic o economie în colaps, fonduri slabe și trimit teoretic tot ce pot pe front. De unde să mai aibă rușii soldați și bani de trimis în Africa și cu ce scop? Doar ca să le pună bețe în roate colonizatorilor francezi?

Teoria răzbunării lui Macron pe Putin pentru gonirea din Niger este una total ilogică. Dacă în Niger Franța a pierdut în fața nigerienilor susținuți de ruși, cum va bate Macron pe Putin doar ajutând ucrainenii în lupta directă cu rușii? Nu e logic că dacă puteau și erau buni la karate, francezii îi băteau pe nigerieni și îi goneau ei pe ruși de acolo, de unde deja aveau prezenţă, aveau parteneriate, aveau know-how-ul supraviețuirii în junglă și alte de-astea? Prin urmare, deoarece acolo şi-au furat-o de la nigerieni, francezii se duc în stepa rusească să îi bată pe ruși ca să se răzbune. Hilar!