Starea actuală a Ucrainei este programată. Opinia lui Chiazna

Un articol publicat de G. Chiazna inițial pe Chiazna.ro

Nu contrazic cu nimic cele zise acum 2 luni în COLAPSUL FRONTULUI DIN UCRAINA prin ce voi spune în continuare. Este o diferență între starea lucrurilor şi care e factorul principal care a dus la această stare. Aşa cum dezastrul economic din România, subjugarea totală şi lipsa oricărei speranţe de viaţă normală sunt o realitate palpabilă dar totodată consecinţa cedării suveranităţii către UE, tot aşa şi Ucraina în prezent nu face decât să joace un rol, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă.

Rolul Ucrainei a fost tot timpul acela de a împunge ursul, de a încerca să îl sece de energie, de a încerca destabilizarea politică, de a încerca provocarea unor eventuale greşeli strategice majore. Folosirea Ucrainei a fost şi ea o variantă la care s-a ajuns după alte încercări, cum a fost Georgia, de exemplu. Şi mai înainte de Georgia, Cecenia. Dar lumea în general uită şi, oricum, aceste lucruri nu le veți putea auzi la TV sau la vreun analist serios care dorește să câștige o pâine în România de astăzi.

Ca fapt divers, în cazul Georgiei, problema a fost nealinierea armatei georgiene cu recomandările “consultanților” militari ai SUA. Pentru cei care își amintesc evenimentele, intrarea rușilor în Osetia s-a făcut printr-o strâmtoare foarte îngustă unde, dacă doreau, georgienii îi puteau căsăpi pe ruși. Evident, era doar o victorie de moment, dar cine știe …

În schimb, în Ucraina americanii au învățat lecțiile şi s-au asigurat că armata a fost “curățită” cel puțin la nivelul conducerii de liderii “pro-ruși” pentru a evita situația catastrofală cu Crimeea când preluarea s-a făcut fără ca soldații să tragă un foc de armă. Vă amintiți cum plecau autobuzele cu soldați ucraineni din Crimeea? Unde plecau aceștia? Acasă la ei, deoarece ei nu erau din Crimeea, deoarece majoritatea locuitorilor din Crimeea au dorit aderarea la Rusia.

Fiind curățită armata şi oferind armament şi pregătire, rezistența Ucrainei în urma invaziei rușilor a fost nu doar de gherilă, cum calculaseră ei inițial. De altfel, rezistența batalionului Azov în acea fabrică din Mariupol este explicată tocmai prin pregătirea intensă pentru un război de gherilă. Cum rușii au făcut un atac în pripă, din motive explicate aici, reculul ucrainenilor a fost spectaculos şi a forțat retragerea rușilor în toamna anului 2022. Atât de puternic a fost ajutorul americanilor, atât de puternice armele şi de suficientă muniția, încât ucrainenii ar fi dorit să pornească un atac înspre Moscova. Evident că americanii nu au dat OK-ul la așa ceva deoarece creștea riscul folosirii nuclearelor şi escaladării războiului nuclear prea devreme. Or, pentru a crea premisele unui război nuclear, este nevoie de creșterea treptată a tensiunilor, de finalizarea bunkerelor pentru elite, de transmiterea mesajului în rândul fericiților aleși care speră să treacă de iarna nucleară etc. Prin urmare, americanii au forțat un acord cu rușii ca în nordul Ucrainei să nu se ducă lupte. Evident, din când în când ucrainenii mai trăgeau câte o scatoalcă la Belgorod şi, recent, chiar au încercat unele manevre. Ruşii au răspuns, dar au evitat atacul pe acea direcție tocmai din cauza acordului pe care eu bănuiesc că îl au cu americanii.

De altfel, nimeni nu explică de ce rușii nu au încercat deloc o invazie şi pe la nord (cu excepția atacului inițial) deși evident că cea mai scurtă cale către Kiev prin nord este. De asemenea, rușii au superioritate şi numerică şi a armamentului şi a aviației. De ce preferă să mențină o linie a frontului doar în est? Nu poate nimeni da o explicație. Cea mai apropiată cât de cât justificare ar fi că deoarece ei au interesul provinciilor istorice din est, au ales să lupte doar acolo deoarece nu sunt interesați de restul Ucrainei. Dar, evident, deși este oarecum corectă explicația, dacă o relaționăm la discursurile şi afirmațiile conducerii rușilor, militar, indiferent ce pretenții ai, nu poți să nu folosești toate oportunitățile pentru a ajunge la rezultatul dorit. Or, inhibiția rușilor de a ataca prin nord (ca să nu mai zicem de Belarus) este total inexplicabilă militar altfel decât, probabil, legată de o înțelegere cu americanii, de care depinde întreaga “rezistență” ucraineană.

Deci, după invazia inițială a Ucrainei de către Rusia, deși era planificată şi deși Vestul se pregătea de susținerea rezistenței ucrainene printr-o luptă de gherilă (posibilă datorită teritoriului vast, imposibil de protejat), în urma bâlbâielilor şi eșecului inițial, s-a ivit ocazia unor lovituri mai puternice şi a unei rezistențe a ucrainenilor mai fermă. De unde au început să curgă ajutoarele armate. Şi au curs atât de mult încât ucrainenii i-au dat înapoi pe ruși foarte mult în toamna anului 2022 şi exista chiar planul de recuperare a Crimeei. A venit iarna şi toată lumea discuta despre marea operațiune de recucerire a Crimeei când vine primăvara în 2023. A venit primăvara şi rușii au început să recupereze, deși cam tot anul 2023 a fost concentrat pe Bahmut.

Sărind la ziua de azi, toată lumea vorbește cum ucrainenii nu mai au bani, nu mai au oameni şi nu mai au ajutoare militare. Evident că noi nu știm nimic, presa minte mereu, nu putem pune nici o bază pe nici o informație. Putem, însă, specula. În esență, deși problema oamenilor contează, Ucraina nu face mobilizarea, nu declară război, din motive… politice. Evident că așa ceva este penibil, SUA ar putea foarte ușor să spună clar: “dacă mai vreți ajutoare, declarați mobilizarea. Vă dăm arme, dar să vedem că şi voi vreți să luptați”. Or, SUA nu a spus așa ceva, deși presa încearcă să speculeze că există “unele” presiuni, că de aceea s-a certat Zelenski cu fostul şef al armatei care şi ăla cerea mobilizare deoarece se vedea că are nevoie de oameni pe front. Culmea e că ăla nu zicea nimic de arme atunci.

Cu privire la arme, de departe posibilitățile americanilor nu se pot compara cu ale rușilor. SUA poate oricând produce şi oferi arme Ucrainei, banii nu sunt o problemă şi nici acordul politic. Nimeni nu poate controla şi nimeni nu știe câte arme şi ce fel de arme sunt trimise ucrainenilor, de unde putem deduce că în aceeași măsură SUA poate oferi arme puternice, suficiente cu care ucrainenii să poată să îi bată pe ruși, până la a nu le mai oferi nimic, caz în care, după terminarea stocurilor, ucrainenii să se dea bătuți. Deci este clar că SUA cumva decide cine poate câștiga acest război convențional, până va fi folosită nucleara.

Dacă, ipotetic, există clar imposibilitatea verificării armelor trimise Ucrainei şi dacă, tot ipotetic, SUA are posibilități de a transmite arme multe şi puternice cu care ucrainenii să câștige războiul, de ce am crede că “lipsa de consens” sau faptul că “opinia publică” sau faptul că “sunt alegeri” sunt factori în determinarea acestui ajutor? Doar din necunoaștere am putea trage asemenea concluzii. Ritmul războiului are, însă, alte explicații şi doar speculând despre intențiile şi capacitățile celor care au pornit războiul putem să tragem unele concluzii.

Ei bine, actuala situație de băltire eu o pun pe capacitățile americanilor care, în prezent, sunt mai mult focusate pe Iran deoarece Israel deja a pornit Al 3-lea Război Mondial fără ca mulți să realizeze. Dar care capacități să fie focusate mai mult pe Iran şi să țină Ucraina în balanță? Ei bine, tot ce ține de război, de la informații şi sateliți până la calcule de scenarii, mobilizare de trupe, pregătit armament, organizat lovituri pe frontul asimetric, etc.

Despre frontul asimetric nu putem discuta prea mult dar, de departe, în ziua de astăzi este mult mai ușor să mituiești niște teroriști şi să le promiți marea cu sarea pentru a da anumite lovituri dușmanului, decât să lansezi rachete sau bombe riscând un răspuns direct şi escaladând la război total. De aceea vedem în Iran mișcări de protest, grupări ostile guvernului şi, în paralel cu asta, vedem lovituri punctuale ale Israelului asupra unor personaje importante. Totul este calculat pentru a oferi un Return of Investment cât mai mare organizării militare deoarece toate aceste misiuni aparțin tot de armată şi dacă un război total poate avea unele incertitudini legate de evoluție, războiul asimetric poate aduce aceleași rezultate cu costuri şi riscuri mult mai mici.

Războiul asimetric creste în importanță în ziua de astăzi datorită comunicațiilor în primul rând. Totul este din ce în ce mai transparent, sateliții, comunicațiile, inteligența artificială care poate traduce automat şi monitoriza fluxuri de date imense pentru a căuta acul în carul cu fân sau chiar în ditamai câmpul deschis. Asta permite un avantaj strategic major celui care are capacitatea să ducă acest război deoarece inamicul nu prea se poate apăra, nu are cu ce. Exemplul României este cel mai clar. Datorită banului şi a propagandei televizate şi datorită faptului că boporul român are un IQ scăzut şi pune botul la propagandă ieftină, cu puțini bani Imperiul şi-a securizat nu doar câteva baze militare importante, dar chiar se folosește de asseturi locale pentru “colaborarea” în lupta cu “Axa Răului”. Astfel, asseturile interne ale României, de la clasa politică până la servicii, agenții, armată, economie etc, nu mai acționează pentru bunăstarea, prosperitatea şi pacea boporului, ci, prin subordonare, din prostie sau din angrenarea automată în acest mecanism construit pe o perioadă relativ lungă, acționează de facto în interes străin, care nici măcar parțial sau într-o oarecare măsură nu converge interesului național, ba chiar, după mine, subjugarea actuală față de Imperiu prezintă risc existențial pentru noi, cel mai clar exemplu fiind Ucraina.

Deci, dacă blocajul luptei de eliberare din Ucraina îl explicăm prin pierderea focusului de către armata Imperiului care are acum probleme nu atât mai mari, cât mai prioritare cu Iranul, ce predicții putem face? Din păcate, predicțiile nu sunt bune, în sensul că războiul asimetric prezintă şi el unele riscuri şi variabile care pot oricând să îl transforme în război total. Riscul unui război total cu Iranul este foarte crescut şi, pe măsură ce opțiunile se reduc şi forțele oponente Imperiului se adaptează şi ele, timpul până la lansarea războiului total scade rapid.